Hide and seek

am citit de câteva ori fără ca sa respir. cuvinte simple puse atât de iscusit împreună ca plângi, simți și taci

părul se-nvoaltă și rochia-i în vânt
de parcă popoare de frunze
o însoțesc,

vad acum o femeie-fluture, rochia ei și ce frumos dansează în ploaie...

cu plecăciuni pentru un cuvânt care naște lacrimi

Angela Spinei, îmi dai fiori. Eu n-am nici un merit, întâmplător eram acolo când a trecut, și uneori nici eu nu pot să respir.

Un singur vers mi se pare mai neinspirat (8). În rest mi-a plăcut arhitectura poemului, imaginile vii și mai ales faptul că poate genera (și) emoție.

Liviu Nanu, sunt onorat de trecere, cred că ai dreptate, s-ar putea să dispară acel vers. Mulțumesc. Părerea ta contează.

Pentru a păstra nealterată ceea ce dl. Liviu Nanu a numit \"arhitectura poemului\", am scos definitiv versul 8 (atunci după observație doar tăiat cu o linie). Acesta conținea textul \"bărbații o cam luau razna/ căci\".

Forma zazen. Cea în care îndrăgostitul pune într-un echilibru perfect, poziția trupului său(mereu în căutarea atingerii trupului dorit), cu respirația(respiră prin respirația celei pe care o caută inima sa, ca într-o comuniune universală) și cu atitudinea minții( mereu îndreptată, ca un far pe o mare zbuciumată, spre corabia cu care va sosi la țărm ființa mult așteptată)!
\"Popoarele de frunze\" sunt privirile celor care admiră \"furtuna de pe stradă\", priviri care se întind covor, pe care ea plutește, \"fluture lung\", și calcă mai departe, în căutarea iubitului. Emoție și cutezanță verbală, deosebite!
Cu prietenie, Emil
P.S. Vreau să participați și d-voastră la bucuria pe care o resimt, căci azi am împrumutat pentru 2 săptămâni de la Biblioteca Academiei Române \"Chipurile Divinității\", cartea regretatului Vasile Avram!

Domnule Emil Iliescu, mă încântați din nou cu atenția dumneavoastră minuțioasă. În comentariul pe care l-ați făcut mi-ați salvat ideea pe care voiam s-o redau cu versul meu retras și m-ați convins că se înțelege câte ceva și așa. În privința \"Chipurilor...\", cred că o să vă placă.

După ce am citit poezia aceata m-am gândit că ai fost norocos că te-ai aflat prin preajmă și m-am bucurat că mai există femei frumoase care prin apariția lor furtunoasă taie respirația bărbaților și le mângâie privirile. Cu câteva zile în urmă, după ce citisem o altă poezie, am avut un sentiment nu prea plăcut. Mi-ai redat optimismul. Imaginile create sunt deosebite și transmit într-adevăr multă emoție.

Așa se întâmplă când rămâi fără aer. Mai respiri câte o literă...
Am vrut să scriu \"aceasta\".

Maria, nu cred în noroc, cred doar în ceea ce trebuie să se întâmple. Mă bucur că ți-a plăcut.

… încât mă opresc și mă uit la tine Călin: ești și tu zeu? O lipsă, și în același timp un vârtej de geniu: imaginea e atât de puternică încât în spatele ei nu mai are loc nimic… decât ce vrem să punem noi… Diger foarte greu poezie, și doar genul Nichita… Nu sunt Poet, nici critic, pot să vorbesc doar despre omenescul poeziei, despre ceea ce mă hrănește dintru ea… M-ai oprit din vânat, Călin, cu o pradă prea frumoasă pentru a fi ucisă…

Zeu? Nu! Muritor. Zeii locuiesc în altă parte. Ea doar ne-a întins acolo o câmpie în care ne-am întâlnit atunci când am crezut mai puțin că e posibil. Asta fac zeii, ca imposibilul să devină posibil. Știi asta.

Da, prăzile frumoase le lași libere. Mă bucur dacă ți-a plăcut într-atât încât ți-a oprit vânarea. Poezia e o amantă grozavă, nu-i așa? Îți oferă de toate, în cele mai neașteptate momente. Mulțumesc pentru cuvintele tale, pentru rezonare, pentru oprire, pentru omenesc, pentru ceea ce ești... sau nu ești. Domnul meu, respect.

Vroiam să citesc ceva despre un fluture lung, anunțat la deschiderea poemului. Dar au apărut furtuna, electrocutarea, o rochie în vânt, stereotipuri, o lirică prea lirică, deci nu e vorba de Fluturele Lung (ce personaj original, ce animal fabulos!)... Curiozitatea mea s-a reaprins spre final, când vine versul despre \"formele zazen\". Acum vreau să aflu mai multe despre \"formele zazen\"!
Multă inspirație în continuare!

Tamara, mi-ai dat o idee pentru care îți mulțumesc. Către fluturi scrie frumos Fabian. Cât despre formele zazen, cred că mă pricep doar să le privesc, dar o să văd. Dacă și când vor ieși la lumină, asta nu mai știu. Poate. Mulțumesc.