Nu am știut nicicând să mă grăbesc
Ca să devin din larva-nfometată
Un fluture, ce-n zbor să cuceresc
Ceea ce n-am putut să fiu eu niciodată.
Nu am știut că aripile-n zbor
Mă-nalță peste
Am înțeles că norii sunt făcuți și pentru a acoperi strălucirea soarelui
atunci când noi, muritorii, nu merităm lumina și căldura sa,
am înțeles că firele de iarbă sunt create și pentru a îndulci
Inima fiecăruia bate ritmuri unice de tobă în pădurile virgine ale universului,
sunetul ritmic, pe alocuri aritmic arde clipe, pe alocuri ore de viață
ne topim ca bucata de unt la soare
ne topim
Sunt om.
Oare de ce am ajuns să mă întreb ce înseamnă acest lucru?
Unde se termină și unde începe umanitatea?
Umanitatea începe cu mine ca individ și se termină tot cu mine ca individ.
Libertatea
Penița mi-a vorbit în somn
Mi-a zis că de mult timp șomează
Cerneala s-a uscat în toc
Tot așteptând, ea dormitează...
"-Dar oare nu te-exploatez?"
O întreb cu gingășie
"N-aș vrea prea mult
Ne aflăm pe o graniță invizibilă. Avem pașii măsurați de către alții, nu putem călca în voie. Cine sunt ”alții”? Să le zicem doar atât deocamdată: ”alții”. Important este ce se întâmplă cu noi
Un soare ne-a fost dat să ne lumineze înaintea ochilor
nu avem nevoie de mai mulți sori,
o minte ne-a fost dată să înțelegem ce este înaintea ochilor
nu avem nevoie de două
deși
nu o dată
Exist.
Dar oare cât de bine conștientizez asta?
Am reținut oare prima zi calendaristică când mi-au inflorit zambilele în grădină?
Dar ziua când au murit?
Da, le-am văzut înflorite.
Da, le-am
Suntem frumoși
dar suntem atât de singuri,
fără Dumnezeu am muri din burta mamei,
am muri nenăscuți.
Suntem frumoși dar avem lacrimi mereu la colț de suflet
necurse, pline de sare amară ca
Aș curăța timpul de săbii,
arginții i-aș preface în petale albe de crin,
soarele nu l-aș mai grăbi să apună
măcar încă o zi, o zi fără ploi și vânt.
Aș arunca flori de cireș pe boltă
să țină loc
Eram odată un surâs împărțit lumii prin patru mâini
eram un gând amplificat prin portavocea inimilor și rostit pe verticală ca o undă ce apoi simțeam că se întinde în cercuri tot mai mari
pană
Dulce , dulce libertate
te ascunzi, rămân doar șoapte...
Te priveam sub cerul zilei
erai o fată blondă
cu părul împletit în spice de grâu,
cu rochia stropită în flori de magnolie
cusute cu
Ca și cum arborii ne-ar prevesti viitorul în fiecare primăvară
prin flori când deschise în căldură, când înghețate în ger,
ca și cum norii ne-ar ascunde adevăruri grele uneori
pentru că noi nu
Haide cu mine să îți arăt poteca
ce duce printre pomi până la nori,
nu merge nimeni pe acolo dacă
nu are dragostea în suflet, ca să zbori.
Un curcubeu în față ni se-ntinde
brăzdând un cer
Dulce, dulce primăvară
Flori în câmp, păsări în seară
Te arăți pe lungi poteci
Verzi pe margini, vânturi reci.
Primăvară fără nume
Anu-acesta ce mi-ai spune?
O să înflorească prunul?
Dar
Am găsit ascunsă viața
dincolo de orizont
zgribulită , fără vlagă
doar o umbră tristă, vagă...
Am găsit ascunsă viața
fugărită de noi toți
într-o vale fără apă
în bunici fără
Mă ascund de privirea ta,
este prea intensă raza de soare aruncată de ea
nu mă pot uita atunci decât în mine
să imi văd mărginirea, conturul obosit al trupului trecut prin vreme
și totuși
am
Avem nevoie de o sursă de iubire nesecată, din veșnicie în veșnicie.
Avem nevoie de iubire în noi, pentru noi și dinspre noi.
Nu ne putem ascunde de iubire, vom muri negreșit.
În viață, apa este
I.
Din dragoste se naste viața.
Restul e suferință.
Nu ne naștem că vrem noi, ne naștem că a existat cândva, undeva
un moment de dragoste.
Nu toți ne naștem în urma unui moment de
Se naște timpul cel fără de timp
când vii mereu, tiptil, la mine-n gând,
se naște-o dimineață fără nori
privind zâmbetul tău, plin de culori.
Se naște firul ierbii din zăpadă
când după
-Părinte, cum acționează Satan? Cum deosebim faptele lui Satan de ale lui Dumnezeu? Pe Eva se pare că a reușit să o înșele în grădina Edenului, cum acționează de fapt Satan?
-Iubite prieten, am să
Destul cu bunele maniere care te îngroapă în noroi,
destul cu râsul care în adâncuri este trist, sau urlet înăbușit,
destul cu respirarea care ni se spune că rănește pe aproapele!
Nimic nu rănește
Aș bate apa clară cu piciorul gol
Să-i simt pe piele recea cuvântare
Și m-aș întinde lung la malul ei, pe sol,
Gândind că urc o frunză plutind, către izvoare.
Aș umple pumnul de nisip și
Îngerul mi-a zis:
"-Ascunde-ți rușinea din calea Domnului,
rușinea care nu te mai face să fii om,
pitește-te sub smochin,
acoperă-te cu frunze uriașe de ficus!
Deși, a continuat îngerul, în