Călimărea Andrei Adrian

Prietene drag,
poeziile scrise de mine le-aș încadra la modul grosier în două categorii: unele scrise mai mult de mine și altele mai mult dictate sau scrise după inspirație.
Poeziile scrise mai mult de mine sunt încercări de obicei muncite, cu retușuri, corecturi , le scot de pe site, le cioplesc, le afișez apoi iar pe site, tot nemulțumit ajung să fiu de ele în cele din urmă. De multe ori le șterg definitiv ( am avut peste 200 de poezii publicate pană azi, au mai rămas sub 50)
Poeziile din cea dea doua categorie sunt rare și îmi sunt tare dragi căci le scriu ca după dictare. Poezia de mai sus de exemplu face parte din această categorie ”inspirațional-divină” să îi spun așa.
Poezia aceasta în doar 20 min a fost și scrisă și publicată pe site. Fără corecturi, fără retușuri gramaticale sau de estetică.
De aceea nu îndrăznesc să știrbesc din valoarea ei informațională încercând să o cioplesc în ramele poeziei moderne.
Pentru cititorii mei care doresc o formă mai poetică, pot încerca varianta propusă de tine deși nu mă oglindesc în ea. E oglinda ta prin care cerul meu se exprimă poetic.
Mulțumesc pentru idei, pentru efort, pentru prietenie.
O să țin cont de modul tău de a cizela o poezie pe viitor (în prima categorie de poezie).
Dacă însă revine cea ”inspirațional-divină”, o voi lăsa de fiecare dată așa cum mi se dictează indiferent de forma ”brută” a textului sau de criticile aduse. Nu doresc deocamdată să devin poet (cu stat de plată), nu am publicat nimic până acum.
Poezia este pentru mine o formă de a încerca să dansez într-o lume tristă și searbădă în locul mersului monoton. Iar poezia ”inspirațional-divină” este ca mersul unui balerin pe poante ( pe vârful degetelor) fără însă a simți vreodată vreo durere.
Cu prietenie,
A.

superbe imaginile!

Răzvan,
să ne imaginăm doar de dragul imaginației „coroana de stele” ca un cort, firmamentul de stele ca un cort deasupra căruia se află Împărăția lui Dumnezeu. Noi oamenii sub firmament, Entitățile divine (Trinitatea si arhanghelii, serafimii, heruvimii, îngerii) deasupra lui.
Acum, vine un moment în istoria acestui univers cand un „zeu”, repet doar un singur zeu (Lucifer) se răzvrătește și este aruncat din cerul de deasupra firmamentului în cerul de sub firmamentul de stele ( Isaia 14:12-15). Acest „zeu” căzut de acum în firesc, desacralizat de propria sa neascultare a pătruns în grădina Edenului și prin șiretlicurile sale, prin arcuirea brațului său plin de bijuterii ispititoare amăgește pe Eva si apoi pe Adam și pătrunde astfel în genele noastre. Am devenit astfel și noi ființe desacralizate, odată cu păcatul originar al neascultarii. Acest „zeu” căzut în firesc, acest Luceafăr eminescian cuprins de orgolii, gelozie, dorinta de putere etc ne îndeamnă de atunci și pe noi la o călcare continuă a poruncilor lui Dumnezeu . Astfel am devenit aurii si triști. Aurul reprezinta un simbol al dorintei de putere, al orgoliului exacerbat, al spiritului Luciferic în oameni. Dar odată cu el vine si tristețea căci depărtarea de Creator și trecerea noastră în carantina pământului ne întristează sufletul în adâncul său.
Ultima strofă ne îndrumă spre o portiță de scăpare și împăcare cu Creatorul (Trinitatea). Putem ajunge astfel la odihna și pacea Edenică de dinaintea căderii noastre în păcat.
Multumesc pentru gândurile tale Răzvan.

DE acord cu tine Ramona.
Prin ciclul pe care il inițiez "Amintiri despre viitorul pe care nu il voi trăi niciodată" încerc prin intermediul prozei să privesc viața așa cum aș fi dorit să o privesc dacă nu o priveam așa cum am privit-o.
merci de reply:)
Adi

DA Paul, ai dreptate, textul "simplificat" de tine are frumusețea lui, se parcurge mai limpede. E frumoasă varianta, dar o să las și pe a mea de data asta alături de cea propusă de tine. Textul meu, recunosc asta, se împiedică, suferă un ușor handicap vizibil, are repetiții, are explicații. De data asta îl voi lăsa astfel și-ți voi explica și de ce: aceste repetiții "Pentru mine", "nu doar" vin ca o antiteză chiar dacă subînteleasă, dar totusi necesară zic eu. Lumina o simti mai clar uneori cand o pui în antiteză cu intunericul. Nu? am fortat antiteze, am forțat repetiția, am intrat pe terenul handicapului (conștient fiind de pericolul în care intru) dar am dat astfel "greutate" textului tocmai prin handicaparea lui estetică. Poate am reușit, poate nu, cititorul decide.
Oricum PAul, accept si varianta ta cu smerenie lăsând cititorul să găsească adevarul acestei poezii undeva la mijloc...între noi :)
Merci pentru ochiul critic și constructiv totodată. Nu-l închide niciodată când e vorba de mine.

Mă bucur că te-am "stârnit" pentru un reply. Îmi place jocul imaginativ propus de tine. Scopul poeziei e si acesta, de a stârni imaginația în fiecare din noi. Merci. O seară plăcută. A.
ps. te mai astept si pe viitor să îți arunci privirea de vultur asupra scrisului meu de pe iarbă. Mă ajută.

Merci pentru reply. Am ținut cont de mențiunile tale. Sărbători pascale fericite!