Stârnirea

imi place mai mult starnirea decat pictura cu noroi. pictura cu noroi se impotmoleste pentru cei care au ajuns deja la capatul drumului, iar capatul ala e sufletul. incearca-l din cand in cand si ai sa intelegi ce vreau sa spun. revenind la starnire, m-as opri la totul ramane asa cum este. poate pentru ca distantele dintre noi sunt diferite. eu ca reper si tu un punct indepartat si invers, dar totul ramane asa cum este:

Un om nestârnit
rămâne un simplu om,
un câine care nu a lătrat
rămâne un simplu câine,
un cub care nu a simțit sfera
în arcuirea brațelor lui
rămâne un simplu cub.
Totul rămâne așa cum este.

sunt convins ca daca lasi si urmatorul vers, unora le va placea mai mult!

Un om nestârnit
rămâne un simplu om,
un câine care nu a lătrat
rămâne un simplu câine,
un cub care nu a simțit sfera
în arcuirea brațelor lui
rămâne un simplu cub.
Totul rămâne așa cum este
dacă nu e stârnit să devină altfel.

sunt cei care au nevoie de un capat, indiferent care e acela, chiar si inchisoarea.

Treci prin fața ochilor mei odată
ca să mă stârnești să exist!

ultimele doua versuri sunt "jobul" tau pentru care trebuie sa alergi si pentru care sa induri, sa existi.

acum tu alegi pentru cine ai scris, nu trebuie sa modifici nimic daca asa ai simtit. trebuie doar sa iti imaginezi cum ar fi fost altfel! nu te opri niciodata la ultimul vers, chiar de mergi inapoi!

o zi faina!

Mă bucur că te-am "stârnit" pentru un reply. Îmi place jocul imaginativ propus de tine. Scopul poeziei e si acesta, de a stârni imaginația în fiecare din noi. Merci. O seară plăcută. A.
ps. te mai astept si pe viitor să îți arunci privirea de vultur asupra scrisului meu de pe iarbă. Mă ajută.