Poezie
Cenușa norilor
1 min lectură·
Mediu
Stârneam visul să devină realitate;
mă cocoțam pe aripa sa și strigam
cât mă țineau arcurile coastelor ostenite:
„- Zboară dincolo de norii cu gene
și ridică-te zvelt în existență!”
Dar aripa sa nu mă asculta și plutea lin
peste oceanul retinei ochiului meu...
iar visul a rămas doar un vis
și dorința s-a răscopt până la scrum.
Apoi am șoptit:
„- Dă-mi cenușa să mi-o pun plângând pe cap
și să răsar din nou, firesc, cu firul de iarbă...”
25 aprilie 2016
012.145
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Călimărea Andrei Adrian. “Cenușa norilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calimarea-andrei-adrian/poezie/14091498/cenusa-norilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
succes în continuare,
Paul