Poezie
Sentimentul renașterii
1 min lectură·
Mediu
Lumina, ca să nu aibe ochiul ce-mi reproșa,
aerul, briza mării lunecând duios
pe coridoarele cu alveole către sufletul meu,
păsările, ecou al grădinii Edenului în ureche,
fragii, desfătarea cerului gurii mele,
iar chipul tău, iubita mea,
înveșmântat în aureola de carne și piele,
îmi dă un sens buzelor,
brațelor
și existenței mele.
Lumina îngerilor s-a pogorât azi în candelele întunecate
și a permis ochilor înfundați în tristeți
să vadă divinul în chipul oarecare,
de lângă noi...
1 mai 2016
022.928
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Călimărea Andrei Adrian. “Sentimentul renașterii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calimarea-andrei-adrian/poezie/14091737/sentimentul-renasteriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CAMerci pentru reply. Am ținut cont de mențiunile tale. Sărbători pascale fericite!
0
În ultima strofă aș fi renunțat la „noastre” și „noștri” pentru că se subînțelege și îngreunează citirea textului. La fel și repetarea lui „mele”, poate ar fi sunat mai bine:
„ dă sens buzelor,
brațelor
și existenței mele.”
Încântat de lectură,
Paul