Bogdan Geana

eu prima oară am început lectura cu prejudecăți, nu am să ascund asta, dictate de nume, însă, pe măsură ce l-am perceput așa cum e, m-am îmblânzit. Dar da, „poetul Poșircă” nu sună deloc laudativ și nu prea te invită să îl parcurgi. Singura mea obiecție este legată de cât de mult ține să publice cu numele strămoșilor lui. Trăim într-un univers atât de subiectiv că te ia cu dureri de cap. Și nu te mai bășica și tu la tot pasul, că o să și ningă spre vineri și o să te bucuri de toate cele de iarnă. :) Fii puțin de gașcă și tu, să savurăm și noi licorile calde cu scorțișoară și să ne cânte în creiere Hrușcă.

Eu nu aș permite să mi-l schimbați. Eu! Și nu voi începe discursul cu strămoșii mei cu același nume cu al meu, deși țin foarte mult la această poveste, cu bejenia din pricina legatului lor de glie în urma unui act de donație a pământului cu tot ce era pe el și trecerea munților, cu cățel și purcel noaptea, numai bine de au pus în alte părți bazele a două sate cu nume prefixat după originalele lăsate acasă. Mi se pare și mie că mergem prea departe. E ca mătușile din familia mea, și cred că universale de altfel, care după ce nu își văd de multă vreme nepotul, crescut între timp, roase pe dinăuntru de neimplicarea lor în viața lui încep să elaboreze viitoare planuri de acțiune: știm noi o fată bună...Lăsați-l să crească!

nu avem ce clarifica. Însă de când a gândit Radu site-ul ăsta, cu mai mult sau mai puțin aport din partea noastră, el s-a vrut o platformă de rafinat idei. Nu există nicăieri stipulate rigori cu privire la gradul în care la opinii avem sau nu voie să interacționăm. Haios ar fi, în urma celor citite aici să emitem ceva de genul: avem voie să discutăm despre părerea celuilalt numai în zilele de joi și vineri, de la 13-15.
Ca să fiu cât mai explicit, nu sunt de acord cu umorile lui Emilian și nici cu acest început de segregare. E bine așa cum e. Eu unul îmi doresc foarte mult să mă combateți, cum îmi doresc la fel de mult să vă scriu dacă sunt de altă părere. Sper să nu vă țină și să reveniți la gânduri mai bune. Măcar că se apropie Crăciunul.

P.S.
Sunt de acord cu părerea ta, Iulia. Textul e slab, s-a îndepărtat de ceea ce l-ar distinge (acea influență voită sau involuntară de la Whitman) și în curând există riscul de a se pierde într-o mare comună. E păcat pentru condeiul lui Răzvan, cu atât mai mult cu cât poate ar trebui să îl lăsăm să își spargă singur capul, intervenind doar când accidentul se poate agrava. Știți cum e cu bebelușul cu mai multe moașe...
Apreciez însă foarte mult plăcerea cu care intervenim mulți să îl ajutăm.

spațiul cu vorbe, așa e, Nu avem nicio putere peste registrul cu intrări și ieșiri. Mulțumesc de vizită.

Pănântui din titlu se vrea un trop, sau este doar un typo?

Din primul vers. SE POATE ŞI FĂRĂ. Vezi acum dacã nu e mai colocvial aşa.

Acelaşi discurs epicizat care lipseşte din poezia româneascã actualã. Pãstreazã şi îmbunãtãțeşte stilul ãsta, dacã vrei sã te impui. Mi-aş dori să cred cã nu vrei pluton.

Sunt absolut impresionat de reusita ta, risc o aroganta: probabil una din cele mai frumoase poezii de anul acesta. Pãrerea mea! Ai o armonie interioara calibratã la micron:
"un sunet mai ciudat, ca un fel de culoare
Să fie portocaliu, să mă îmbrace într-o tonă de portocale"
sau
"Unde este și iepurele nevinovat, unde îmi sunt ierburile și iernile, amestecate cu verile"
Transmiti mesaje clare si noi, cititorii ne trezim inganand: LA 6.45 PRIMA LA DREAPTA la şasepatruzecişicinci pri ma la dreap ta... Asta e vrajã curatã.

Si dincolo de armonia interioara ai umor. Şi cât umor!!! De fapt tu ne vinzi alintul singurãtãții tale, pe fondul unui pastel hibernal, singurătate însă pe care o adori. Pe care o adori si de care te bucuri la maxim. Şi de teamã sã nu ți se ia scoți la înaintare pretextul spleenului.
"Mi-e dor, de un telefon cu clapetă
De mama mi-e dor
De o prietenă
Dar m-au dezamăgit toți."

Îți jur cã îmi vine sã închei: iete fleoşc!

Sã nu te superi, dar daca pe mine de la cãlduricã şi la o orã venerabilã mã transformi într-un tifossi de pe stadion, daca poezia ta mã scoate din zona mea de confort cred cã rolul tãu de ghid hipnotic poate fi deconspirat. Felicitãri!

pe Simfonia 2 de Mahler, cunoscuta si drept Simfonia invierii. Poemul tau mi se infatiseaza ca o placa de circuite integrate in epura, care treptat se activeaza, colorandu-se, scotand fum frumos mirositor si emitand diverse cuvinte. E ceea ce imi place sa spun ca ar fi "suprarealism imblanzit putin". Felicitari!

corectează. Ex. seriile

corectează

și ascultă-i muzica. Și versurile!

tocmai pentru că nu seamănă cu multe de aici. Pentru că această prezentare care pe tine te deranjează mie îmi amintește de Whitman, și de cum s-ar mai putea scrie poezie la noi. Iată mai jos un poem de Whitman, nu poemul meu preferat de la el, însă într-o traducere, îmi permit să spun, fenomenală, a domnului profesor Leon Levițchi. Nimeni nu mai tălmăcea literar în România anilor 70-80 din engleză, precum domnia sa. Dar poate te deranjează gerunziile...

Poeți ai viitorului!
poezie [ ]
Traducere în limba română de Leon Levițchi și Tudor Dorin
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Walt Whitman [Walt_Whitman ]

2009-06-25 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian

Poeți ai viitorului! oratori, cântăreți și creatori ai melodiei,
Nu ziua de azi dreptate-mi va da și nici rostului meu nu-i va sta mărturie,
Ci numai voi ce veți veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminție continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.
Hai, ridicați-vă! Veniți să-mi dați mie dreptate!
Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.
Din umbră, o clipă doar răsar și mă întorc în umbră.
Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, își aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,
Lăsându-vă pe voi s-o înțelegeți și s-o deslușiți,
Căci de la voi așteaptă tot ce-i mai de seamă.

pe acest site de limba română o să vi-l refuzăm permanent. Căutați alternativa în engleză.

să îi dăm și ceea ce merită. Puternică, plină de sânge și de revoluție. Îmi amintește de Whitman și de Ginsberg. Prin urmare, sper să mai citesc aceeași zbatere în versurile tale.

într-adevăr, sunt câteva texte vechi (2019) refuzate permanent. Din păcate nu am detalii cu privire la această decizie a colegilor mei din acea perioadă. Pot însă să vă asigur că dacă vor apărea probleme vi le voi comunica.

Ai nivelul 50. Faptul ca tu reclami acum un posibil abuz din partea noastra, dã-mi voie sã îl percep drept o notã de neeleganțã din partea ta. Este a doua abatere a ta într-un termen foarte scurt, prin urmare pot sã îți garantez cã cea de-a treia este şi ultima. Şi e pãcat. E pãcat cã cel puțin pe aceastã spețã te recomanzi drept genul de om care, academic vorbind, te hrãneşti în acelaşi loc în care îți faci şi necesitãțile fiziologice. E pãcat cã îți transformi toaleta în bucãtãrie americanã.

la un curs, chiar de sarbatori, ca sa vezi! Cumva si tu? Ideea fiind ca nu ai inteles nimic.

mă apucă dorul de balade... Și tu tocmai asta ai scris. Mulțumesc. Și felicitări pentru că ai
Nichita Stănescu după o temă de Vasile Voiculescu,

pentru că ai ninsuri
peste-a vorbelor întinsuri
pentru că jalea nu-i a jale
fără-n albul ei cărare.

în ultimele zile am fost mult prea ocupat ca să îmi fac timp și să supervizez ce se mai întâmplă pe aici. Din păcate am descoperit mizeria pe care tocmai am șters-o aparținându-i domnului Lican. Uitați-l! Acum să aud cine e supărat pe mine că mai întăi i-am redus nivelul de la 120? De fapt asta e de domeniul trecutului. Cine e supărat că din acest moment domnul Lican va avea 0 și va intra doar după ce va fi aprobat. Încă o dată scuze!