Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP
George Pașa
@george-pasa
Poezie

Mi-au trebuit șase decenii ca să mă regăsesc în această voce

1 min lectură·
Mediu

Multe voci întâmplătoare au curs în auz

până să se întâmple aceasta de-acum.

Vocea de cristal pare să fi durat mai mult,

că doar trebuia ceva timp să se acumuleze poveștile.

A urmat una pe care se băteau copilul și adultul,

ceva ca un fel de spargere a cristalului.

Sunetele aveau ezitări hazlii

și un tremur ca un început de nostalgie.

Repede-a mai trecut și ea!

Venea alta, cu o intensitate în acord cu bătaia de inimă.

O voce care s-a regăsit, mai întâi, în culoare,

înlocuită treptat de altele

mai mult sau mai puțin întâmplătoare.

Câteodată, venea una elastică, mai cufundată în sine;

alteori, una curgătoare ca un izvor.

Vocea de aici e bună și pentru dureri neștiute.

Cu ea vă vorbesc acum, domol, oarecum trist

că se va pierde în această lume

nemilos de frumoasă,

dureros de zgomotoasă.

0101.811
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
140
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

George Pașa. “Mi-au trebuit șase decenii ca să mă regăsesc în această voce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14176190/mi-au-trebuit-sase-decenii-ca-sa-ma-regasesc-in-aceasta-voce

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel✓
și-am fost copil, ce lume de cristal!
adolescent am fost, ce mai vulcan!
îndrăgostit apoi, martor pulsul
și curcubeul!
părinte... atunci mă-nlocuiam!
azi sunt cuminte, puțin trist...


"mai întoarce, doamne, roata
să-mi mai văd, o dată, soarta..."
0
Distincție acordată
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
expunerea, calmă, corespunzătoare timpului actual, al înțelepciunii. Nu e neapărat nostalgie, cît înțelegere și resemnare, dar și o speranță ascunsă printre cuvinte. Pentru că picătura trăiește odată cu oceanul și se autoidentifică. Limbajul e poetic, chiar dacă ați încadrat-o la gînduri personale, pentru că transmite emoții pliate pe starea cititorului. De revenit pe acest text în stări diferite pentru înțelegeri diferite, mă adresez cititorilor.
0
Distincție acordată
@cont-sters-55051CȘCont șters✓
și mie mi-aplăcut mersul ăsta tip til, pe vârfuri, ți-ai pus sufletul aici, nu mintea, deși ai avut o mică tentativă,
:)
0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Vă mulțumesc mult pentru semnele voastre de lectură. Am modificat unele versuri, în special incipitul și finalul, astfel încât să fie, nu doar să pară poezie. Cred că acum vă place mai mult.
Vocea de aici nu e una nemaipomenită, dar e vocea mea și o iubesc. (!)
0
@miclaus-silvestruMSMiclăuș Silvestru✓
evoluția ei până la momentul... clarificării, stabilizării! Dacă ai fi practicat muzica vocală, d-le George,... s-ar fi constatat stabilizarea mult mai devreme (17 - 20 ani). Textul este o trecere în revistă a „etapelor evoluției vocii bărbătești” poetizată, marcând și... apogeul: „Vocea de aici e bună și pentru dureri neștiute.”!!! Interpretarea mea posibil să nu fie tocmai potrivită... viziunii autorului și cititorilor. Fiecare dintre noi... cu păreri personale!!!
Lecturat cu plăcere. Duminică plăcută, tuturor!
0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
M-am amuzat puțin când ați spus despre „stabilizarea vocii”. Sigur, am lăsat voit ambiguitatea. În școală am făcut parte din cor pentru o perioadă scurtă, în clasa a V-a, până am cântat voit fals, ca să fiu scos, că nu mai aveam timp pentru citit și învățat. Printr-a opta, domnul profesor și-a dat seama că l-am păcălit. Cam târziu! De schimbarea vocii nu am cum să nu știu, mai ales că am fost profesor, actualmente pensionar. În plus, dezvălui un secret: timp de trei ani am avut în completare ore de muzică.
Vocile poetice sunt multiple, chiar la aceeași persoană. Oricum, ceva stabil există de mai mult timp în ceea ce scriu, în ciuda diverselor forme artistice pe care le-am exersat: vers clasic, verslibrismul.
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură!
0
@bogdan-geanaBGBogdan Geana✓
pe Simfonia 2 de Mahler, cunoscuta si drept Simfonia invierii. Poemul tau mi se infatiseaza ca o placa de circuite integrate in epura, care treptat se activeaza, colorandu-se, scotand fum frumos mirositor si emitand diverse cuvinte. E ceea ce imi place sa spun ca ar fi "suprarealism imblanzit putin". Felicitari!
0
@emilian-licanELEmilian Lican✓
Vocea sau vocile , sau titlul original al autorului mă duc către o introspecție pornind de la:
,,că doar trebuia ceva timp să se acumuleze poveștile. A urmat una pe care se băteau copilul și adultul, "
Este aceea voce adolescentină spre maturitate, cred că poetică în care se inițiață din cristalul naiv un diamant încă nedefinit... Cred eu, cum mai cred că repede mai trec toate vocile iar diamantul începe să se șlefuiască singur sau cu ajutorul celor asemeni lui și...
,,O voce care s-a regăsit, mai întâi, în culoare, înlocuită treptat de altele mai mult sau mai puțin întâmplătoare."
Întrebarea mea este dacă chiar se vor pierde aceste voci finisate de timpul lor în timpul viitoarelor generații lirice... Oare va ma fi lirică?
Am comentat cu plăcerea lecturii!
0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Îmi place comentariul tău fiindcă este unul aplicat pe text. În ceea ce privește întrebarea ta, nu cred că este retorică. Lirismul nu va dispărea, chiar dacă, momentan, este într-un con de umbră. Bine, viitorul ne poate rezerva și altceva.
Îți mulțumesc pentru comentariu!
0