Fumător.

Dincolo de micile imperfecțiuni, ce apreciez eu cel mai mult e coerența mesajului și dozarea corectă a suflului pentru a-l duce până la capăt, fără să te lași furat de detalii metaforice ofertante, dar inutile, pe care sunt convins că sunt acolo și se cer spuse. Și din punctul meu de vedere, coerența și consecvența sunt două lucruri naturale și esențiale pentru cel care spune ceva pentru că are de spus ceva, nu doar de dragul de a se auzi vorbind. Tehnica literară se învață, cele două de mai sus nu.
Mi-a plăcut mai mult Neajunsuri, dar am ales să las semn aici mai ales pentru finalul care pică atât de natural, încât te face să zici: damn, știam asta, dar nu știam cum s-o spun cu cuvintele mele!
Și cred că, printre altele, despre asta e poezia: cineva spune ceea ce simți tu dar nu știi cum s-o spui.
In altă ordine de idei, dacă biografia ta e adevărată (nu mă interesează dacă cineva publică sub un pseudonim, sunt destule motive justificate pentru asta) nu pot decât să mă bucur. Pentru că, de ceva vreme, ca cititor urmăresc foarte mulți autori tineri și direcțiile spre care se îndreaptă. Din păcate, cel puțin din punctul meu de vedere, în momentul de față se scrie o poezie de pluton in care toți au îmbrățișat postumanismul, queer-ul și militantismul ca pe singurele forme de exprimare poetică valabilă, pierzând însă propria voce pe drum. De altfel cred că tinerii autorinu au alternativă: fie se înrolează în pluton in schimbul unui debut flambant că lichidul pentru brichete zippo (ard dintr-o dată intens, apoi se pierd), fie optează pentru marginalizare, preferând un autentic de clauzură care nu se impune, dar de care se ține cont.
Iar aici mă bucur că am găsit acel ceva, o scriitură perfectibilă care are curaj să nu facă parte din pluton, dar care e îndreptățită să beneficieze de atenție.