Puzzle din cioburi de vitralii

"de ce să pui piesă lângă piesă?
că după oricum se strică totul
când încerci să-l așezi înapoi în cutie "

să-l pui piesă lângă piesă, de ce?
oricum se strică totul când îl pui în cutie
(propunere pentru a se elimina "că după" și "așezi" care devine un non-sens pe idee,
pui piesă lângă piesă (în fapt așezi), se strică totul... apoi așezi)

"de ce să pui pasiune lângă pasiune?
că după oricum uităm cine suntem
iubirea ta e o cutie rotundă"

de ce să pui pasiune lângă pasiune?
oricum uităm cine suntem
și păstrăm iubirea într-o cutie rotundă

"fiecare puzzle începe dintr-un colț
și se termină în acel colț "

"fiecare puzzle începe dintr-un colț (margine)
și se termină în altul (alta)"

"mă lași fără colți " ... colți ai dorit să spui, sau colțuri
în varianta "colți" nu înțeleg ideea, pentru varianta "colțuri"
aș adăuga ceva ca să se înțeleagă că este vorba de un loc, ci nu de asperități
poate: mă lași fără locul meu

începe plăcut ca idee (acolo cred că este cuarț), se leagă continuarea cu piesele, cioburile etc.
dar...

poate că partea asta ar trebui să rămână astfel:

"iubirea ta e o cutie rotundă
....
sticla geamului prin care te privesc
e pătată de semne ciudate
și inscripții ale unei povești nereușite"

Răzvan, femeile se mai ”Pleoștițesc”, dar soluția e să o lași în pace, până când își revine. Dacă te pui cu mintea femeii când e tristă, nu ajungi nicăieri. Pe când o floare îi poate schimba mood-ul și o ai întreagă, din nou...

A te purta cu o femeie, nu îți trebuie inteligență, ci numai empatie, înțelegere a situației și un buchet de flori, coroborat cu un ursuleț sau inel, diamant, după caz... SAU o prăjitură...

Și eu îți dau dreptate și cred în sfaturile tale!
Foarte bine!

Doamna Otilia Ardeleanu, mulțumesc frumos și pentru lectură, dar și pentru semnalul luminos. De fiecare dată este o plăcere să citesc mesajele de la dumneavoastră.

Domnul Stanica, apreciez atenția pe care o acordați textelor mele, iar sugestiile primite din partea dumneavoastră sunt exact critica de care am nevoie. Am făcut câteva corecturi deja. Doar că unele aspecte din poezie, chiar dacă mai șubrede, doresc să rămână așa. Am încercat să calibrez o alternanță între un limbaj poetic, care din experiența (MB1 Stai ca ninge) am învățat că poate sufoca, și un limbaj colocvial "ca după" acela oferă acea fereastră necesară. Și păstrează și cadența fiind repetat în două versuri. Deși e posibil să mă înșel :)

Domnul Lican, frumoasă abordarea dumneavoastră și nivelul de înțelegere la care ajungeți, mulțumesc pentru steluță, dar și pentru lectură.

Doamna Elize, m-ați prins :) Ați reușit să pătrundeți exact în sursa creatoare a acestui text. Și sfaturile dumneavoastră sunt exact partea lipsă din puzzle, o să țin cont. Mulțumesc pentru lectură.

"din cuarț topit
nu spun că din sticlă de cristal
pentru că știi și tu
că sticla nu rezistă"

"din cuarț topit
nu spun din sticlă de cristal
pentru că știi și tu
sticla nu rezistă"

ai mai elimina conjuncția