Maldăre de întuneric

acum când mă pierd cu firea în maldărele de întuneric din corneea ta spartă de lumină

copilul din mine zgârie cu mânuțele murdare de lapte pereții toracelui meu

interpretează acolo închis ca într-o cutiuță muzicală

un cântec viu

lovind coastele mele ca pe niște clape ale unui xilofon organic

scuturând pudra de bebeluși depusă acolo cu mulți ani în urmă de

căsnicia viermănoasă a părinților mei

notele muzicale vascularizate

măduva vibrând sub freamătul firav al tendoanelor supuse la presiune

epiderma cum se întinde până la ruperea suprafeței protectoare

un cuțit

nu mai este o aramă pentru carnivore

ci un capriciu

sufletul sună a singura bucătăr de carne scăpată pe jos într-un abator abandonat

alonja ecoului bate-n pereții de metal mutând movile de praf

mizeria persistă chiar și într-un mediu steril

cu carne sterilă

și copii sterili

efervescența petelor de întuneric colcăie în contururi vii

ca viermii în carnea stricată

ți-e frică de întuneric până când înveți să iubești maldărele de întuneric din corneea altcuiva