Consacrat.

Este aici un text scris din tot sufletul care se mistuie pe sine întru dăruirea de sine. Conține și toată durerea și sarcasmul tinereții care se simte dată deoparte de „liderii consacrați” întru slăvirea unui curent care nu poate fi stăvilit. (Glumesc, desigur.) Îmi place spiritul polemic de aici. Nu mă simt atins, fiindcă de îmi mai fac veacul pe aici este că nu sufăr nicidecum de iluzia vreunei „consacrări” în arta șlefuirii nimicului.
Sigur, textul are și o imagistică și o ideatică pe care nu ai cum să o eludezi, mai ales că aici nu se scrie după rețete (în general, cam în tot ceea ce am citit în pagina autorului nu există asemenea semne) și, fapt demn de remarcat, nu e utilizează un vocabular neobișnuit, contează arta combinatorie, spontană oarecum, fără a fragiliza conținutul. Nu lipsesc nici jocurile textuale și o ușoară epatare.
Ca să ieșim puțin din atmosfera ușor pesimistă a textului, gândindu-mă la final, i-aș zice autorului că noul Procust face și el ce poate, să nu-l ia prea mult în seamă.

Mult succes! Te așteptăm pe viitor cu inovații poetice, fără a uita, desigur, de predecesori, fiindcă fără ei n-am fi nimic.