MB1 Stai că ninge

sufocat puțin ideea pe care ai construit acest poem,
sufocare pe care o observ ca urmare a utilizării prea (impresie) multor imagini
pe de altă parte, repetarea unor cuvinte cu același sens, rupe farmecul poveștii, dar(!)
nu pot să nu observ totul ca pe o spirală de cuvinte care îmbrățișează ideea în metafore plăcute

succes!

la timpi. ”îmi port privirea jupuită de marginea subțire
dar tăioasă a fulgilor ninși ce picau în zare”. Îmi port-pică sau îmi purtam-picau.
Imagini faine, bine redate, palpabile, nu mi se pare prea încărcat, din contră, e un poem ce curge excelent, poate fi dezvoltat într-o suită, chiar un volum. Vezi ce s-a mai strecurat pe ici colo și periază. (e o față în loc de fața, poate mai sînt). Nu dau stea pentru că așa e sugestia organizatorilor, dar e de remarcat.

“acolo jos iarna se mărită
am urmărit de departe și i-am văzut rochia de mireasă
din dantelă de crivăț și trenă de vifor
presărată cu stele și flori de cristal alb
din lacrimile înghețate ale heruvimilor”

Un poem bogat, foarte vizual. Mi-a plăcut cel mai mult tabloul în care iarna este personificată într-o mireasă, pentru că până la urmă este sărbătoarea ei.
Felicitări!

Cu bucuria lecturii,
Antonia.

originalitate și tinerism, am spus-o de cum te-am citit, și mă bucur că mulți colegi au remarcat și te susțin. cred în forța ta creatoare, chiar dacă mai sunt multe de cizelat, dar știu că dacă te dedici va fi așa cum îți dorești. este și balast în textul de față, dar per total nu este de neglijat. te felicit pentru participare și îți doresc să continui. am încredere în tine, am mai spus-o. am descoperit în tine un viitor poet. ține-te de treabă!

partea asta mi-a plăcut mult, (și prima acaparează cu imagini bogate) dar asta mai mult, :

lacrimile sunt de sare
înghețate și fragile
se desfac și pică
ca petalele degerate din buchetul de trandafiri albi
de nuntă
ținut între palmele ei degerate și sensibile

cerceii din jad opăresc o reflexie clocotită
debusolată
stoarsă peste privirea ei deprinsă de franjuri de ger
în corneea albastră de safir tremură o imagine stinsă
un deal nu departe de noi
un lup ce privește măgulitor
ce urlă un dor nostalgic în versuri congelate
aburul cald suflat printre colții lui înghețați
topește aglomerația fulgilor din față
tu mângâi ferm zăpada
de parcă îți faci un loc
unde să te întinzi
și să simulezi definitiv
furtul miresei

Felicitări! și normal Bulgăreală pe mireasă, :)

Ne bulgărim printre amintiri, rânduri și gânduri
Stai că ninge-n bulgăreala poetică
Un bulgăre-a nimerit între întrebarea
Oare ce-ar fi scris George Vasilievici?
Partea aceasta de versuri
Se apropie de-o variantă de răspuns
“fața ei albă
perfectă
eclipsează puritatea primei zăpezi
fața ei pe care s-au înșiruit deja
lacrimi ce iau forma unor cuțite care spintecă bolta încărcată a cerului
plină de tone de omăt
pilonii de zăpadă se așează rânduiți
de la tâmple până-n dreptul buzelor
zâmbetul ei rafinat
încadrat perfect între lacrimi de fericire și piloni de nea”

„pică ca”...


Pentru că nu văd (aud) clar acordajul instrumentelor aici:

„sorbea mireasa
gheață carbonică
din pocalul febril”

propun o inversiune:

„mireasa sorbea
gheață carbonică
din pocalul febril”

Fascinat de cuvintele:

„o reflexie clocotită
debusolată
stoarsă peste privirea ei deprinsă de franjuri de ger
în corneea albastră de safir tremură o imagine stinsă”

las un semn de lectură plăcută și urarea Succes!

Ai o imaginație debordantă, care mi-aduce aminte de vârsta tinereții mele. Puțini tineri mai scriu așa în zilele noastre, mulți fiind mult mai direcți, eventual încercând să șocheze prin limbaj. Totuși, uneori excesul de tropi face ca discursul să devină incomprehensibil. Poți să ții sau nu seama de ceea ce zic, e doar o părere.
P.s. Către ceilalți colegi de „bulgăreală”: am zis că nu mai comentez, dar am tratat textul ca pe unul normal, ca și când nu ar fi concurs. De asemenea, să-l încurajez pe Răzvan să mai arunce și el cu bulgări. (!)

să știi că pe tata îl chema, Andrei, și pe toți străbuneii, pănâ la primul care l-am găsit în arhiva Moldovei, venit din Grecia și-l chema Vasile, :)
dar hai să nu o iau pe ocolite,

e vorba de vot, și aici la tine am nimerit la o nuntă :) ,
ceeia ce nu este exlus, ca la o nuntă să nu se întâmple și Bulgăreală, :)

pe moment, am să mă retrag în ”franjuri de jer” și reflectez pentru cea mai bună poezie, ce nu este exlus ca să fie a ta, :)

p.s. eu sunt un copilaș mai curios, și naiv, este numele tău de familie, sau pseudonim? ca să atragă atenția,

să știi la facultate am avut 3 colegi, care unul avea numele de familie. Lapteacru, altul Mucverde, și mai altul, Currupt, în sat la mine: Aluilepădatu, Bătutu, Rotundu, Schinu, Rusu, Bulgaru, Turcu, Butuc, Albu, Negru, Zăbală, Mușegai, Aluisanii, Chișîleag, Plășină, Turtă, Buzăruptă, Suman, Cizmă, ....

acesta este un poem parnasian prin excelență, cangrenat însă ca un ou Faberge de baroc. Este de un panteism contagios, asumat printr-un manierism pe care, dintr-o dată nu te dai în lături să îl cultivi. Până și colindul din vale nu va mai răsuna a tradiției și vreme imemorială, ci va fi cu adresă, cu respect pentru etichetă și pentru titlurile actanților. Baronul cutare, domnul Dr. cutare, Sir cutare șamd. Asta e părerea mea, asta simt eu și mi-o asum. Nu ești tu, Walt Whitman, ci, conform bancului cu Nicolas Cage, ești tu Răzvan Whitman, vărul lui Walt. Ai niște scăpări, mult prea epic și administrativ pe alocuri, uiți parnasul și descrii dintr-o dată, ca o cădere nervoasă „locul crimei” de zici că a venit printre noi Cătălin Radu Tănase, dar la câtă inconștiență ai avut să te înjugi la temeritatea asta meriți numai laude. Și sper, sincer, ca la sfârșitul concursului să primești ceea ce meriți. RECUNOAȘTERE. De la noi o vei avea, îți garantez. Felicitări.

P.S.
Și mai am o surpriză pentru tine! Verifică-ți nivelul.

Am să o spun direct și fără să mă mai învârt în jurul unei încercări pompoase de a o spune cumva efervescent. Pur și simplu. Mulțumesc, tare și răspicat. Îmi accept incapacitatea de a găsi cuvintele necesare pentru a o spune cum trebuie, dar sunt pur și simplu recunoscător și fericit pentru atenție, pentru critică, pentru sprijin. Nu-mi imaginam (asta ca o poveste) că atunci când am început să public aici, textele mele să ajungă măcar aici. După prima steluță (Mulțumesc doamnei Ottila Ardeleanu), am stat toată seara, simțind că explodez de fericire, să prelucrez din texte, să le perfecționez. Faptul că primesc constant păreri aici, indiferent sub ce formă, mă bucură teribil. Îmi mențin în continuare poziția de învățăcel, pentru că am găsit aici oameni de la care pot cu siguranță să învăț, dar o voi face mai motivat și mai încrezător. Încă o dată mulțumesc și urez tuturor participanților la concurs o competiție plăcută. În final, toți vom câștiga.

Semnat: Poșircă Răzvam Adrian (numele meu real) :)

poezia!
cine o semnează, mai puțin important (pentru mine, cel puțin)
un vers cu un autor anonim poate să îmi ofere emoție, după cum
un vers al unui laureat cu Nobel poate să nu îmi ofere nimic

în cazul tău spun ceea ce cred:
- ori ești un tânăr foarte talentat și atent la detalii (nu pot să nu remarc cât de bine ai folosit semnele de punctuație în comentariul de mai sus, comparativ cu textele postate cu ceva zile în urmă), caz în care nu pot decât să îți urez toate cele bune pe acest drum,
- ori acest nume (real, al unui tânăr elev, conform biografiei) este utilizat de altcineva care scrie textele și comentariile, caz în care (cum am spus, pentru mine nu contează) mă voi bucura de creații

și într-un caz și în altul, sunt prezentate texte bune!

Deși mi se pare oarecum încărcat pe alocuri, am citit cu plăcere.