Matur.

Din primul vers. SE POATE ŞI FĂRĂ. Vezi acum dacã nu e mai colocvial aşa.

Mie îmi place cu acel ”drept” e mai frust... Dar cu poșirca, aș pune-o sub pat, sub canapele. Deși cred că strică toate camerele, de prin casă. Strică tot farmecul a ceea ce e prin texte, tip domnul Răzvan Adrian. Și mie, de fapt, îmi plac (textele). Sunt inspirată, cred, prin comentarii, dacă citesc texte ca (pe) mai sus...

să fie rafinat ca om, ca scriitor, în viață în general

la vremea mea băut-am săniuța la greu, personal primesc cu plăcere acest nume

Stănică, noi suntem oameni ai cuvintelor frumoase și fine. De-asta, ne numim scriitori... Eu eram deranjată de nume, pentru că îmi sună nepotrivit literar.

Sunt mai finuță, dar mă abțin. În continuare... Poate să își spună oricum, dar îl sfătuiesc să nu debuteze așa în volum.

Sunt nume mult mai ok care au fost trecute sub pseudonim... Dar o să mă abțin și o să îi spun Adrian, altfel e non-elegant, pentru mine, pentru că și eu scriu.

Mulțumesc, de fapt, că ai apărat situația... Dar nu ești de acord că numele poate fi îmbunătățit, dpdv strict literar... Poate și Adrian se va răzgândi.

am înțeles de la prima ta intervenție în care ai abordat subiectul
cred că era suficientă o părere (ca cea inițială, pe alt text), aici ai trecut un pic linia, nu doar prin revenire la subiect, dar și prin felul în care ai introdus în comentariu numele

fiind un tânăr la mijloc am încercat să ajut cât să nu fie stingherit de insistența ta

altfel, cum nu sunt încruntat defel, să ne avem ca frații:))

Stănică, urechea mea clasic veche (demodată)

Poșircă, eu mă refeream la ceva spirtos. E culmea că ”săniuța” e și o vodkă, așa că nu m-am prins prea repede de primul sens.

Gândesc prea complicat, ca să gândesc foarte simplu. Acum, cum văzui eu, nu e cam urât... Zi-mi, Stănică...

Oricum e drăguț, măcar să ningă, apoi se face ceva topit, dar nu vodkă.

Salutări, tuturor partenerilor de confuzie.

Îmi pare rău de confuzie, de fapt... Fac mea culpa.

Adrian, îmi pare rău de confuzie, mă gândesc că totuși este un pseudonim de iarnă, îți mărturisesc că și pe fratele meu îl cheamă tot Răzvan, și de exemplu sunt foarte supărată dacă am zis ceva de pseudonim, căci scrii foarte bine, la fel eu țin foarte mult la Răzvan, fratele meu, așa că amândurora vă țin pumnii să reușiți peste tot, cu numele foarte deosebite, pe care le purtați, și mai ales cu zăpada care ninge și se topește, și care e drăguță mai ales pentru că a nins (mai înainte).

Toate cele bune, de Crăciun o să mă gândesc și la tine, mai ales dacă ninge și se va lăsa un strat frumos de zăpadă. Ne mai citim.

Cu drag și stimă, așa cum am mai spus, am multe de învățat și multe goluri de umplut, de aceea sunt aici. Mărturisesc că nu văd altceva decât grijă și atenție în toate comentariile de aici și că, orice s-ar spune, voi privi cu deschidere pentru a învăța. Nota friguroasă a numelui meu, pe care ați atribuit-o, este foarte specială și mă identific cu aceasta. Însă chiar și așa, nu-l pot schimba. Înțeleg că poate fi respingător, dar momentan doresc să mă ocup de cizelarea textului, de tehnică și corectitudinea gramaticală, iar numele mai pe urmă. Toate cele bune și numai succese!

din mână în mână
sorbeam din sticlă
în jurul focului
chitarele

mai târziu am trecut pe motorola

zaibărul se termina repede:)

E chiar ok, Răzvan, cu numele.

Moș Crăciun este doar poet sau toți poeții, poetele, sunt crăciuni și crăciunițe? Numai poeții?
Poate noi toți: poeți și poete suntem înlăturați de un curent care încearcă să înlăture copilăria...
Moș Crăciun este al tuturor și Moș Neculae vine înaintea lui Crăciun...
Eu cred! :)