Poezie
Îngândurat
Gânduri
1 min lectură·
Mediu
E liniște.
Gândurile mele au început să vorbească între ele, iar cuvintele pe care le spun acum sunt cuvintele pe care aș dori să le uit mâine dimineață.
Soarele stoarce atât de tare draperiile scoțând esența rafinată a cusăturilor.
Făcând draperiile să înjure de supărare, să spună cuvinte pe care și-ar dori să le uite mâine dimineață.
Urmând să le îndese între colții lui lungi ce-mi sparg intimitatea pleoapelor ce stăteau culcate una peste cealaltă.
Făcându-le să se rușineze.
Iar mie îmi aduce aminte de cuvintele de aseară și că nu e frumos să trag cu urechea la ce vorbesc gândurile mele.
Și că oglinda spartă reliefând forma unui pumn este de fapt o pură judecată, cioburile știu asta.
În fiecare seară văd același ratat, machiat cu lașitate, îmbrăcat în eșec de firmă ce miroase a dezamăgire scumpă
Încercând să se privească noaptea-n oglindă.
Gândurile mele recită poezie anorexică, le ascult pe furiș și le arăt eu cum se face.
Apoi spun cuvinte obeze pe care aș dori să le uit mâine dimineață.
Cuvinte ca "E liniște. Gândurile mele au început să vorbească între ele, iar cuvintele de acum sunt cuvintele pe care nu ți le-aș mai spune"
081.928
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 198
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Poșircă Răzvan Adrian. “Îngândurat .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/posirca-razvan-adrian/poezie/14176086/inganduratComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Din păcate nu am timp și nu sunt calificat să îți corectez eu greșelile. Te rog corectează-ți propriul textul și retrimite-l bun de publicat.
0
Mulțumesc pentru remarcă. Gata cu greșelile.
0
să îi dăm și ceea ce merită. Puternică, plină de sânge și de revoluție. Îmi amintește de Whitman și de Ginsberg. Prin urmare, sper să mai citesc aceeași zbatere în versurile tale.
0
fără rost
"Soarele stoarce atât de tare draperiile până scoate esența rafinată a cusăturilor,
Făcându-le să înjure..." (am eliminat repetarea cuvântului draperii și un gerunziu)
"apoi le îndeasă între colții lui lungi ce-mi sparg intimitatea..." (acolo ai virgulă și continui cu literă mare, în plus apelezi iar la gerunziu... am eliminat unul în sugestia de mai sus)
ce stăteau culcate una peste cealaltă, rușinate.
imagine, idee, fond, bune, dar prezentarea cred că ar trebui refăcută
"Soarele stoarce atât de tare draperiile până scoate esența rafinată a cusăturilor,
Făcându-le să înjure..." (am eliminat repetarea cuvântului draperii și un gerunziu)
"apoi le îndeasă între colții lui lungi ce-mi sparg intimitatea..." (acolo ai virgulă și continui cu literă mare, în plus apelezi iar la gerunziu... am eliminat unul în sugestia de mai sus)
ce stăteau culcate una peste cealaltă, rușinate.
imagine, idee, fond, bune, dar prezentarea cred că ar trebui refăcută
0
tocmai pentru că nu seamănă cu multe de aici. Pentru că această prezentare care pe tine te deranjează mie îmi amintește de Whitman, și de cum s-ar mai putea scrie poezie la noi. Iată mai jos un poem de Whitman, nu poemul meu preferat de la el, însă într-o traducere, îmi permit să spun, fenomenală, a domnului profesor Leon Levițchi. Nimeni nu mai tălmăcea literar în România anilor 70-80 din engleză, precum domnia sa. Dar poate te deranjează gerunziile...
Poeți ai viitorului!
poezie [ ]
Traducere în limba română de Leon Levițchi și Tudor Dorin
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Walt Whitman [Walt_Whitman ]
2009-06-25 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Poeți ai viitorului! oratori, cântăreți și creatori ai melodiei,
Nu ziua de azi dreptate-mi va da și nici rostului meu nu-i va sta mărturie,
Ci numai voi ce veți veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminție continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.
Hai, ridicați-vă! Veniți să-mi dați mie dreptate!
Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.
Din umbră, o clipă doar răsar și mă întorc în umbră.
Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, își aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,
Lăsându-vă pe voi s-o înțelegeți și s-o deslușiți,
Căci de la voi așteaptă tot ce-i mai de seamă.
Poeți ai viitorului!
poezie [ ]
Traducere în limba română de Leon Levițchi și Tudor Dorin
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Walt Whitman [Walt_Whitman ]
2009-06-25 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Poeți ai viitorului! oratori, cântăreți și creatori ai melodiei,
Nu ziua de azi dreptate-mi va da și nici rostului meu nu-i va sta mărturie,
Ci numai voi ce veți veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminție continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.
Hai, ridicați-vă! Veniți să-mi dați mie dreptate!
Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.
Din umbră, o clipă doar răsar și mă întorc în umbră.
Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, își aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,
Lăsându-vă pe voi s-o înțelegeți și s-o deslușiți,
Căci de la voi așteaptă tot ce-i mai de seamă.
0
mulțumesc pentru precizările suplimentare
foarte utile
foarte utile
0
Nu-i un text rău. Totuși, aș elimina virgula din versurile simetrice de la început și de la sfârșit. De ce? Între subiect și predicat, după cum se știe, nu se pune virgulă. Sigur, a scăpat corectură.
0
Apreciez sincer toată critica și atenția. Mai am multe de învățat. Am corectat cele două virgule, iar în ceea ce privește gerunziul, nu mi se pare ceva ce merită schimbat neapărat, oferă o oarecare muzicalitate. Important este sentimentul cultivat de poezie.
0
