Poezie
O imagine perfectă
2 min lectură·
Mediu
prin vena pe care mi-am înțepat-o
cu ruginitele tale ace de iubire
ca printre niște cotloane înguste
apare imaginea perfectă a firii tale
când am sperat că am să mă tatuez etern
că pielea mea va zâmbi odată cu tine
și poate am să-ți prind zâmbetul între buze
am să-l așez peste cariile mele negre ca tușul
ca o fațadă perfectă
eu mă tatuam pe dinții mei din carne cu carii
până să vi tu și să-mi spui
că am abandonat totul
eu mi-am spart o vână dintre coaste
probabil cea care te ținea legată acolo
și a curs mult sânge
și încă mai curge
și încă mai curge
în fața casei noastre s-a format o baltă de sânge
și o rață ce înoată acolo își înfige capul în apă
și mai scoate câte un peștișor de aur
eu rămân să-i număr pe toți
și toți solzii de pe un pește
tu nu mai ești aici să vezi această imagine perfectă
tu ești departe
poate purtată prea departe de firea ta de nomad
când am plecat să te caut
un trubadur nebun mi-a spus
că-n direcția asta golanii tatuați nu au voie
îmi lipsești ca puncte cardinale din broșura cerului
îmi lipsești ca tușu-n vasele din inimă
pe unde înoată triști
doi pești aurii
00797
0