Bogdan Geana

că dumneavoastră exagerați, şi nu în marjele pamfletului, atunci când presupuneți că eruditul ar avea nevoie de un ambalaj special, când până şi "cât e ceasul?" poate fi exprimat în vreo patru limbi străine (și nu română-moldovenească plus 2 dialecte). Sau cât costă peştele? În engleză vă spune Scooter: how much is the fish? Dați-mi şi mie, vă rog, definiția pamfletului, aşa, la pielea goală! :)

Am completat.

Deoarece Anita Ştefan nu răspunde şi e în interesul nostru să incheiem poemul, o voi ruga pe Ottilia, care deşi a fost pe fază a avut probleme de logare să ofere ea o alternativa la aceste 2 versuri. 1-2-3 versuri.

Este foarte important ca cei care sustin aceste proiecte să fie mai departe alatri de noi.

Asadar, Ottilia, te rog, versuri noi.
În ceea ce priveşte demersul doamnei Ştefan, îmi cer eu scuze pentru naivitate şi promit să fiu mai vigilent. Dacă se vrea ca acest proiect si acest Radio să aparțină doar celor activi, asta e, nu voi compromite bunul simț şi camaraderia pentru democrația prost înțeleasă.

Mulțumesc Ottilia.

din pacate nici eu nu o stiu, dar am pornit de la premiza ca nu le stiu eu pe toate si precis altii ar recunoaste-o, plus că nu îmi stă în caracter să dau din senin oameni afară.

Chair ma intrebam ce a fost cu tine pentru ca pareai ca vrei sa intri dar cand venea momentul dispăreai.

Nu îți ascund că nu cred că vom fi prea mulți, ceea ce ma face sa le multumesc din suflet tuturor celor care s-au mobilizat pana acum. Dacă am face o medie de vârstă ai rămâne uimită. Această încercare de proiect şi de Radio ar putea să se numească: NO RADIO FOR YOUNG MEN!

Multumesc pentru că te implici!

Unii exclamă : dragoatea de şine nu miroase-a bine şi te strigă Karenina, alții vor opina că eşti pilot de încercare pentru drezine, şi nimeni, dar absolut nimeni nu te va bănui cā intabulezi aleile din cimitirele memoriei. Uite o femeie periculoasă, cu o misiune ocultă!

Nu îmi place deloc concretețea "inimii", mi se pare că ai stricat întreg capriciul cu un loc comun, ca şi cum în plină "Sonată a lunii"cineva ar impersona luna cu un bec culeduro sub formă de volan, dar asta nu diminuează din poezia poeziei.

Felicitări!

celor care mi-au trimis voci. Din păcate nu pot monta poezia până nu îmi trimite şi Anita Ştefan cele doua versuri ale ei.

Aşa că apelez la voi pentru puțintică răbdare.

P.S.
Să nu credeți că nu am insistat...

ai zice ca e o glumă, ăsta e şi motivul pentru care nu o voi citi, pentru moment. Poate a doua scrisoare e despre Maria Shelley, a treia despre Tessa D'Urbanville, mai scrii una despre Scarletta O'Hara si gata, Bükreş devine mica Londra....Până la urmă ştiam eu că barbarismele au ceva nobil. Doar Mary Grant a devenit lesne Maria Rosetti şi a mai şi pozat în "România revoluționară", pentru Rosenthal, care era de fapt ungur din Budapesta. Apreciez că le facem de-ale noastre, dar nu mă pot abține să nu râd. Nici chiar Irina-Margareta Nistor nu i-a zis lui Maid Marian Doamna Mariana...

probabil că o vom lua la un moment dat de la capăt. Îmi place acest titlu.

este mai aproape de o scenografie poetică, decât o banală estetică a cuvintelor, pentru că, cel puțin eu personal nu pot citi acest text fără să resimt că mă aflu în acea lume. Am scris un text despre ceva similar și recunosc, sunt și acum surprins de creionarea aceluiași spațiu, evident fără să știi cum văd eu lucrurile. Ca o gaură neagră într-o societate palpabilă, unde viața palpită doar pentru cei aleși să o perceapă. Și în interiorul acestor construcții spațiale, vii cu niște anomalii cu titlul de legi ale firii. Impecabil universul tău. Poți scrie o proză scurtă numai pe baza acestui rezumat. Sunt impresionat. Dacă ai timp, pune-i voce, te rog.

Felicitări,
BG

intervin doar pentru că pluralul pe care l-ați folosit mă include și pe mine, în calitate de editor. Dacă ați fi ascultat live-ul de la Radio Agonia, nu mai departe cel de aseară, v-ați fi edificat că „NU VINDEM NICIO ILUZIE” din contra, facem tot posibilul să facem distincția între autori de atelier și autori de primă pagină. Autor nu înseamnă însă poet, v-o spune unul deformat prin junglele proprietății termenilor. Ascultând Radio Agonia, în special Liberté Egalité déToaté v-ați fi edificat că alături de mine, George se opune și el vehement conceptului că oricine scrie aici este și poet, că nu suntem deloc de acord că o însiruire în cel mai bun caz corectă gramatical ar echivala, înnobilată și de sacralitatea locului acestuia, cu o poezie. Atenție însă când generalizați. Cunosc poeți în adevăratul sens al cuvântului care nu sunt niște chiriași permanenți ai bibliotecilor, și cu toate acestea creația lor nu suferă. Eu, de pildă am corpuri întregi de bibliotecă ticsite cu cărți, acasă, de kindle nu mai vorbesc și turnuri de cărți de jos până în tavan, lunar mai apărând câte o cutie de cărți, pentru că nu mai am loc de ele în rafturi, ăsta este și unul dintre motivele pentru care în curând mă voi muta, de asemenea la fel stând treaba și cu colecția mea specială de viniluri, și cu toate acestea nu mă consider poet, ci doar un pasionat. Ar fi culmea să mă exilați într-o bibliotecă mai înainte de a vă edifica ce bibliotecă am la mine în casă. Și ce casă. Nu e cazul, oricum, Până la urmă termenul de „poet” este doar un termen, conferit mai ales pentru că acest site se numește poezie.ro, așa cum îmi amintesc o anecdotă cu cineva care conducea mașina unui ambasador și își făcuse o carte de vizită pe care scrie „șofer-ambasador”.

Mai ușurel cu atacurile, stimate domn, să lăsăm prigoana în vraful cu amintirile triste pe care unii dintre noi încă le mai avem.

plânge masa pentru luna iulie...

Trimite-le si tu pe vineri ca să le fac în we.

îl trec la workshop până îl corectezi, așa că rogu-te, fă-o din mers!

fratricid NU fraticid.

Mersi.

doar domnul Pașa sau domnul Geană (nu domnul Bogdan) vă pot răspunde, stimate domnule Teodor Dume? De ce presupuneți că din 4 editori doar doi am fi hotărât să vă retragem nivelul? George v-a răspuns mai sus cu privire la unul dintre motive, acum a venit și rândul meu. Am considerat că prin atitudinea dumneavoastră instigați și avansați supoziții neverificate cum ar fi abuzul. Iar totul a început de îndată ce ne-ați anunțat că vă retrageți de pe site, ceea ce a stârnit evident nemulțumiri și a dus din nou la incriminarea editorilor? De ce? Pentru că mi-am permis să spun că vă pierdeți din credibilitate câtă vreme felicitați dar nu participați? Nu ar fi fost mai simplu să ne sugerați că veți continua, în măsura posibilităților să fiți mai departe alături de noi? Dumneavoastră însă ați preferat să creați un precedent, După care din nou tulburați apele acuzând colegii că nu v-ar fi susținut, probabil vă refereați la înfierarea editorilor, dar uitați să amintiți că nici dumneavoastră nu i-ați susținut când aceștia așteptau poate votul dumneavoastră.

Urmare a faptului că de câteva zile sunteți mai prezent decât erați înainte să ne anunțați că vă retrageți, ar trebui să înțelegem că v-ați răzgândit, sau că nemulțumirile la adresa conducerii nu vă dau pace?

Sănătate în orice caz!

poezia ta este cinstită şi este rezultatul unei decantări tainice, inexplicabilă dincolo de hotarele alchimiei. Şi atunci, precum chihlimbarul cristalin, triumfă în miezul ei catalistul, pretextul care ți-a oferit ocazia de a-ți şlefui mica trăire. O ceaşcă de cafea neagră la nisip pentru eternitate. Iar in secțiune avem un tablou, al spiritului nemuritor al Fridei Kahlo. Pentru că tu redai demnitatea pierdută a colajului, iar argila încremenită dă tuberculi. Nimic nu e aleatoriu la tine şi totul este atât de aleatoriu şi de documentat. Îmi place să îi spun "poezia compliment". Pentru că oferi enorm și totul este asumat.

În concluzie: cafeaua să fie la ibric, zi după zi. Restul defineşte o altă poezie pentru o altă zi.

şi condoleanțe familiei!

Noi vom face ce ştim mai bine, îi vom păstra vie memoria şi vom invita şi generațiile mai noi să se adape din poetica sa.

limbile străine îmi sunt străine, nu cosmopolit ca dvs., Vaya con Dios nu mai cântă de multişor, prin urmare o să vă urez pe româneşte: duceți-vă acolo unde v-au ținut colegii mei cu zecile de ani!
Desigur că dețin adevărul în această speță, acesta fiind motivul pentru care eu sunt editor şi dumneavoastră doar un făcător de curent. E rău să fiți veşnic nemulțumit.

Sigur, se poate să vă restabilim un nivel decent, insă cum decențele noastre nu coincid şi cum -100 nu vă putem da, rămâneți doar la nivelul de indezirabil pentru site-urile noastre. Cât despre textele rămase, vă invităm să vi le ştergeți singur aşa cum vi le-ați şi încărcat fiindcă acest lucru nu stă în atribuțiile noastre. Atunci când renunțați la chirie şi părăsiți garsoniera închiriată, transportul bunurilor intră printre atribuțiile dvs. nu ale proprietarului de drept. Ba mai mult, dacă dintre ele unele lipsesc, dacă spre exemplu proprietarul vă reține țestoasele, atunci ar trebui să îl dați în judecată, fireşte, dacă aricii erau castrați, cipați şi aveau carte de sănătate pe numele dumneavoastră. Aşa că luați-vă toate textele urgent, după care ne puteți anunța dacă totul e în regulă. Noi oricum nu vă vom.mai răspunde, având calitatea de persona non grata. De aceea vă sfătuiesc să nu vă mai osteniți în a comunica cu noi.

cât e de nepotrivit să vă felicit pentru durerea atât de lucid trasată între spațiile cu zgomot... Şi totuşi va veni poate o vreme când sufletul cronicarului va redefini spații și identități. Citesc, deci ştiu.

O atracție firească a perechii, de netăgăduit. Noi, oamenii, se poate spune că ne desăvârşim pe pământ arta cochetăriei, ne răsfățăm în pereche dar adulăm singurătatea. A se citi exilul la cerere.

Iar poemul îşi însuşeşte acest algoritm în însuşi carnea lui. Este unmausoleu al măiestriei de a reconstitui regretul prin prezentarea unui singur pol dintre cei doi poli de referință a perechii ca binom. Nu mai e timp cu prezent şi trecut, ci doar prezent, şi nici el şi ea, doar el. În aşteptare. Şi lista continuă. Un peisaj şchiop precum conştientizarea absenței. Dacă aş putea aş da a doua stea. Felicitări.

a sublimat un metapoem, pentru cine poate privi în secțiune transversală corpul lumesc al unei etuve folosite în mod greșit de unii ca atanor. Este o întreagă filozofie a limbajului aici, este o hiperbolă saussuriană ca un homuncul plămădit în laboratoarele alchimice ale subconștientului, cu ștate vechi, care, apelând clar la ocultare adăpostește sub biroul său de lucru cu microscop lexical un pupinel demodat numai bun de întins picioarele. Îmi amintește îndeaproape de scriitura lui Adrian Firică, diferența fiind că George este mult mai darnic atunci când oferă indicii. Felicitări, funambulesc de-a dreptul!