nu omorâți minciuna, e de leac

Un poem cu structură de rondel, care atrage prin muzicalitate și prin paradoxul memorabil al refrenului ,,nu omorâți minciuna, e de leac”. Îmi plac imaginile care deschid textul, mai ales ,,în suburbia stelei, pe sub umbre”, precum și contrastul neașteptat dintre adevăr și ‘ritmul de rumbe’. Totuși, repetiția cerută de formă nu aduce întotdeauna un sens suplimentar, iar unele expresii (,,morbul omenirii”, ,,timpul care face-n moarte tumbe”) par mai degrabă generale decât surprinzătoare dar nu e obligatoriu să surprindă, depinde de cititor. Personal, da, as fi dorit sa fie mai surprinzătoare. Ideea centrală, minciuna ca leac , rămâne incitantă, dar parcă ar fi meritat mai multă dezvoltare imagistică, cred eu, sa nu va suparati pentru sugestii. În ansamblu, un text cu forță formală si fulgurații poetice frumoase. Imi place si muzicalitatea poemului. Se simte că iubiți poezia. Mult succes în continuare!

vă mulțumesc!

de aici, nici pe de parte, dar de data asta ai reușit cumva să te ții departe de întortocheatele inversiuni și ți-a ieșit. Foarte reușite: suburbia stelei și sțmburele de fleac.

mulțumesc!