Mediu
se întâmplă să mai visez
că sunt pe plajă în Scheveningen
și băiețașul din Hunedoara
care lucra pe bandă cu mine
în fabrica de conserve
îmi spune glume corporatiste
despre politica woke și filmele Disney
auzi frăție un lucru e sigur
Tarzan o să fie alb totdeauna
pentru că nimeni n-ar avea coaie
să pună un afroamerican
să imite maimuțe
apoi mergem pe plajă
și facem sand surfing pe dune de coca
plutim grațios fără grija paleților de conserve
care ne așteaptă în hală
un stol de biciclete pentru nevăzători
ne taie calea
și mă trezește propria voce
care șoptește în loop:
bicicletele aduc ghinion
bicicletele aduc ghinion
trag aer în piept să verific
dacă încă mă mulțumesc cu puțin
duc mâna la pleoape
la gură la stern
ce ușurare și fericire că-s eu
același animal casnic prin definiție
care adoarme cu televizorul aprins
să-și adoarmă închipuitele voci fără chipuri
ce-i macină țeasta ca un grinder
de pachamama.
care poartă în buzunar
două sacoșe când iese din casă
care are o groază constantă
să nu se electrocuteze când
bagă în priză cuptorul cu microunde
și care când scoate rufele la uscat
le agață pe sârmă cu două cârlige.
întotdeauna de aceeași culoare
0121.329
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 202
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “câteodată visez biciclete pentru nevăzători .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14194028/cateodata-visez-biciclete-pentru-nevazatoriComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
EKErika Eugenia Keller✓„Biciclete pentru nevăzători” sau „sand surfing pe dune de coca” sunt imagini onirice, cu o logică de vis. Ma face sa ma gandesc la o o tensiune între real și imaginar, între dorința de evadare și limitele impuse de realitatea concretă (fabrica, paleții de conserve). Reîntoarcerea în vis la „băiețașul din Hunedoara” indică persistența relațiilor din trecut ca parte a unei identități în construcție. Personajul își verifică apartenența („trag aer în piept să verific dacă încă mă mulțumesc cu puțin”). Bicicleta apare ca un paradox: instrument al libertății, dar aici asociată cu orbirea („pentru nevăzători”) și cu superstiția („bicicletele aduc ghinion”). Eu o vad in acest context că ea devine simbolul unei libertăți imposibile, trădate sau periculoase. Apoi teama de electrocutare, ritualul cu două cârlige de aceeași culoare, adormitul cu televizorul aprins, toate sugerează o nevoie de control și siguranță, tipică anxietății de fond. Le percep in poem ca niste micro-ritualuri de auto-liniștire. Există o împăcare ironică, chiar auto-depreciativă, cu un stil de viață domestic și repetitiv, dar care oferă o formă de securitate. Ritmul poemului este susținut de repetiția obsesivă („bicicletele aduc ghinion”), ce funcționează ca un refren hipnotic. Totodată observ cum limbajul oscilează între colocvial și liric, între confesiunea intimă și ironia amară, creând o tensiune stilistică ce reflectă perfect conflictul interior al personajului poemului. Prin această combinație de registre, textul capătă autenticitate și putere expresivă, transformând banalitatea în poezie. Rezonez.
0
FFși eu pun întotdeauna doua cârlige de aceeași culoare, ma tem de cuptorul cu microunde și adorm cu televizorul aprins
dincolo de zămbetul amarui al unor oarecari conincidențe, rămâne aceeași lungime de undă în care vibrează lumea, cuvintele tale în care mă regăsesc, și cred că tocmai aici e talentul tău: în a scrie ceva prin care eu, cititorul, mă regăsesc: în fiecare zi ”trag aer în piept să verific dacă încă mă mulțumesc cu puțin”
dincolo de zămbetul amarui al unor oarecari conincidențe, rămâne aceeași lungime de undă în care vibrează lumea, cuvintele tale în care mă regăsesc, și cred că tocmai aici e talentul tău: în a scrie ceva prin care eu, cititorul, mă regăsesc: în fiecare zi ”trag aer în piept să verific dacă încă mă mulțumesc cu puțin”
0
BGcu familiaritatea, mai ales în cotidian, dar fără bătaia pe burtă în poezie ne dăm programatic foc la valiză. Iar textul tău este de pus în ramă, simt că nu m-ai mințit, am dat banul (vorba vine ca aici, la noi, totul e gratis) dar stau în față. Şi mai e ceva. Eşti un tip plin de informație, nu zic "cult" ca să nu instaurez un clivaj, iar de fiecare dată când scrii am senzsția că asist la um "best of".
Poate că cele ce apar la tine în text nu există, însă meritul tău este de a mă fi făcut să ies din debara şi sā recunosc, onest, că sunt un credul.
Felicitări.
Poate că cele ce apar la tine în text nu există, însă meritul tău este de a mă fi făcut să ies din debara şi sā recunosc, onest, că sunt un credul.
Felicitări.
0
EPMulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru lectură și empatie. E perioada aia in care se declanșează NPTSD cum îi zic eu (Nederland Post traumatic sindrom) care mă face cumva să cred că experiența în fabricile de acolo a fost a unui străin și nu mea și probabil de aia pot să scriu toate temerile în românește.
0
THTextul tău m-a prins exact prin felul în care amestecă visul cu rutina zilnică – parcă plutești între dune de coca și, deodată, te trezești cu grijile banale ale prizelor și ale cârligelor de rufe. Mi se pare că asta e frumusețea lui: arată cât de fragilă și totodată comică e viața noastră, cum ne putem refugia în absurd doar ca să revenim la micile superstiții și automatisme care ne țin laolaltă. Am simțit că vocea e una vulnerabilă, dar și ironică, un fel de a râde de propriile frici ca să le poți purta mai departe.
0
ȘPchiar dacă uneori ești acid în comentarii
recunosc că ai vocație și talent...
Am citit cu plăcere!
recunosc că ai vocație și talent...
Am citit cu plăcere!
0
ȘPn-am intenționat să sune așa...
0
EPDacă vă referiți la comentariile mele sub textele dumneavoastră, îmi cer scuze, faceți o confuzie. Nu am fost acid, încă nu mi-ați oferit șansa de a vă arăta adevăratul meu potențial de aciditate. Eu doar am atras atenția asupra unui tip de comportament care nu are ce căuta pe un site de literatură.
În rest, vă foarte mulțumesc pentru apreciere, dar sunt prea bătrân ca să-mi mai găsesc vocația, iar despre talent nu pot să spun decât fiecare cu talantul (sau talanții) lui. Pe al meu eu l-am îngropat de mult, când am văzut cât e taxa pentru un loc de veci pe Aleea Artiștilor.
În rest, vă foarte mulțumesc pentru apreciere, dar sunt prea bătrân ca să-mi mai găsesc vocația, iar despre talent nu pot să spun decât fiecare cu talantul (sau talanții) lui. Pe al meu eu l-am îngropat de mult, când am văzut cât e taxa pentru un loc de veci pe Aleea Artiștilor.
0
EPBine ați venit pe site și mulțumesc pentru lectură. Ați intuit corect vocea și fragilitatea. Mulțumesc încă o dată.
0
SBDistincție acordată
Am citit textul cu mare plăcere — mi-a rămas un zâmbet în colțul gurii și, în același timp, o ușoară mișcare în stomac: exact tipul de lectură care te face să râzi și să meditezi imediat după.
Există în text o replică directă, tăioasă, care provoacă — nu pentru șoc gratuit, ci ca să pună în oglindă prejudecăţi şi talk-show-uri sociale; acea gravitate deranjează și obligă la reflecție, ceea ce e, în esență, un procedeu eficient. Tonul personal face ca granița dintre absurd și autenticitate să se șteargă: realitatea devine un vis straniu, iar visul capătă accente de realitate dură.
Există în text o replică directă, tăioasă, care provoacă — nu pentru șoc gratuit, ci ca să pună în oglindă prejudecăţi şi talk-show-uri sociale; acea gravitate deranjează și obligă la reflecție, ceea ce e, în esență, un procedeu eficient. Tonul personal face ca granița dintre absurd și autenticitate să se șteargă: realitatea devine un vis straniu, iar visul capătă accente de realitate dură.
0
EPMulțumesc pentru eleganța interpretării.
0