Bogdan Geana

aşteaptă, nu pierde speranța.

Deşi nu are sens în pagina altui autor las o vreme acest epitaf, pentru cine ar fi interesat de un studiu de caz.
Pe de altă parte am două precizări de făcut: nu m-am dezis niciodată de anumite poeme ale dumneavoastră pe care le-am şi prezentat, pro bono, aşa cum am făcut cubalte creații de aici, fără a accepta parandărăturile promise. Dincolo de acea lucrare, nici nu cred că am criticat în sens negativ textele dumneavoastră, ci doar foarte puține dintre ele, certându-vă generic că sunteți deja recognoscibil. De fiecare dată când ați fost retrogradat persoana vizată a fost omul şi nu autorul Leonard Ancuța, deci încetați cu sugerarea vreunei vendeta.

Cred că am folosit o singură dată numele dumneavoastră într-un text de-al meu, din interes parodic şi nu defăimător, iar asta cu un an în urmă, dacă nu mai mult. Tot ce spuneți în rest este o minciună.

Domjule Ancuța. Aştept următoarea reacție publică a dumneavoastră în care mă jigniți public pentru a avea dovada completă a problemei dumneavoastră personale cu mine.
P.S.
Autorii la care faceți referire v-au dublat ieşirile la fel de belicoase la adresa altor autori pe care nu îi lăsați să se devolte, numai că ați scăpat pe motive de compasiune, ştiți dumneavoastră, gazul, chestii de-ăstea.

atenție la atitudinea pe care o aveți din nou împotriva mea şi la acuzațiile nefondate!!! Astăzi nu este sfârşitul săptămânii trecute şi aveți gaz.

un poem-sonda, un poem-dren, un sinapsar în secțiune transversală, declanşator de feed-back ocult: răspundem prezent cu semne pe care numai în pereche le recunoaştem. Un semn că mai recunosc încă avangardismul, şi dacă privesc mai concentrat văd însăşi chelia lui Gherasim Luca ivindu-se din apa liniştită.

Iar pe fundal: you spin me.... like a record baby.

Felicitări, I'm alive!

iar au spus totul antevorbitorii meu. Eu dau doar steaua rosie si spun doar atât: selecția naturală a liberului arbitru este o c°♧■¤•□°ă!

Erika, orice adaos ar fi inutil. Dau steaua roşie şi în numele ei.

Nici măcar nu este o apologie a feminismului textul ăsta, este maternitate pură. Mă amuză amintirea unui decerebrat care ne acuza mai deunăzi că perpetuăm aici pe site feminismul. Sper că a avut atâta coloană vertebrală încât să o arunce pe maică-sa în stradă pe motiv că îl intoxică cu feminismul ei. :))

Felicitări, apropo!

"în text, musca apare succesiv: pe lustră, pe buza de sus, pe carte, pe genunchi, apoi chiar în ochi. " te referi de fapt la "montajul secvențial", pur cinematografic despre care spuneam eu, nu? Păi tot poemul este claustrofobic, iar musca mai mică nubeste decât sutura către o nouă secvență claustrofobică. Ai văzut oare The Cube?

şi întregul ei periplu mă trimite cu gândul la alienarea oculară din Portocala mecanică a lui Kubrik. Este un tratat mecanic de panică în care soluția vine dincolo de logică, printr-o intruziune de fabulă: o muscă mai mică şi mult mai vigilentă. De aici încolo se poate scrie orice, poti folosi acest poem la fel de bine ca intro la un poem mai amplu si descriptiv, eventual o alegorie gravitând în jurul unui Epidopteriu... Felicitări pentru vizual şi pentru montajul secvențial.

că asta ai vrut să transmiți prin comentariu, că e un poem incomod? Te întreb pentru că în astfel de situații nu îmi place să apelez la terți şi nici la provincie.

Dacă e aşa, de mult nu am mai râs atât de sănătos. Cum naiba, tu ai fi fost în stare să intervii peste Labiş să schimbe Moartea căprioarei, sau să îi dai o pereche de palme Elenei Farago pentru Gândăcelul?

Până la urmă nici nu aştept răspuns, prefer să rămân cu starea de bine :)

ați înțeles corect mesajul. Nu agreez (pentru că din păcate sunt singurul editor activ) comentariile dumneavoastră prin care vorbiți de jigniri, dar jigniți pe toți colegii, şi pe colegele pe care le acuzați de infuzie de feminism. Cât despre: intru aici doar să mă distrez, mi-ați amintit de colegul dumneavoastră Ancuța, care ne explica faptul că pentru el acest site este doar o arhivă în care textele sale sunt ordonate. V-am răpit şi această distracție. Aşa că nu mai scrieți că nu mai intră nimic pe prima pagină.

P.S.
O fi comedia umană aici, dar eu refuz bufonul!

de talentul şi vibrația sensibilutății tale. Din păcate este exact cum a zis Claudiu: dens, condensat, bănuiesc că juriul l-a citit cu punga de gheață la tâmple. Nu vreau să fiu rău, ci doar realist: jurații nu sunt nişte zei, nici măcar semizei. Sunt nişte comuni surprinşi în exercițíul funcțiunii tocmai când mai aveau nevoie de nişte bănuți de buzunar.

Felicitări!

Că şi eu m-am distrat!

Mult bine ai făcut.

Precum Diogene, cu o lumânare în mână. Aprinsă de la lumânarea lui Ştefan. Am găsit comoara, un poet antropomorf şi secretul lor numai bun de recomandat. Dincolo de cartezianism, textul tău îmi aminteşte de bisericile inundate din Transilvania. Şi de orele cu şoaptele lor oculte.

Vă răspund doar pentru că ați cerut păreri, de obicei nu comentez decât ce îmi place sau ce este frapant. După părerea şi experiența mea acesta nu este un poem, ci doar câteva postulate reunite, sub pavăza truismului din titlu. Dumneavoastră ca autor nu existați, nu vă asumați nimic din cele scrise. Când o veți face vă garantez că se va simți. Baftă!

când vă mai aprob acest text. Vă rog ca odată aprobat să nu îl mai modificați, pentru că încălcați regulamentul.

În ceea ce priveşte numele am să spun mai íntâi că pe site figurez cu numele meu real, nu apelez nici la pseudonim, nici la clonă. În comparație cu dumneavoastră, care sunteți şi Pictoru', eu tot Bogdan Geană sunt. Pot să înțeleg aşadar că vă deranjează să vi se spună Pictoru', dar nu pricep de ce acceptați acest lucru din partea domnului Ancuța? Cât despre sensibilitatea mea cu numele de familie e simplu: nu am făcut nimic să merit acest nume, dar am o datorie să îl duc mai departe cu cinste şi nepătat. Precum strāmoşii mei, aurari din Muscel, la jumătatea secolului XVI, când, legați de glie şi donați de către Mihai Viteazul fiicei sale au încărcat ce au crezut de cuviință pe cai şi în căruțe şi au fugit de cu noapte peste munți în Țara Vrancei unde au întemeiat 2 sate, Rucăreni şi Dragosloveni, după asemănarea satelor părăsite în Muscel: Rucăr şi Dragoslavele. Tot atestat documentar este şi stră-străbunicul meu care a câştigat în instanță procesul împotriva boierului-poet Costache Conachi, cel care îi înstrăinase abuziv pãmânturile. Sau ca unchii mei ce se odihnesc în mausoleul de la Soveja, sau cei care nu s-au mai íntors, căzuți la Cotul Donului, sau bunicul care s-a întors de pe front cu schijă în picior, şi de parcă nu ar fi fost destul, a fost turnat de preotul satului şi trimis ín detenție de regimul comunist. Bunicul, înalt şi drept ca bradul, care în anii 80 statea în curte şi asculta dat la maxim Radio Europa Liberă. Da, sunt sensibil la acest nume şi nu accept stâlcirea acestuia, cum nici eu nu o fac cu nimeni.

Cât despre "hai sictir", nu voi tolera astfel de exprimări, cum nici eu nu m-am adresat dumneavoastră în maghiară cu "kuss legyen!" sau "tűnés", limbă pe care chiar o stăpânesc, în comparație cu dumneavoastră pentru care turca rămâne o limbă utilă doar în astfel de situații.

În rest, regret că nu ați sesizat că nu mă refeream la dumneavoastră. Altfel, vă doresc ce îmi doriți şi dvs. mie.

Comentariul dumneavoastră nu este un comentariu la adresa poemului, după cum vă şi autosesizați. Data viitoare voi trece direct la offtopic, conform regulamentului nostru.

pentru tupeu, pentru inteligența de a genera o schemă pe care sa o urmezi fără să îți altereze demersul prozodic. Şi pentru metatext.

Şi apropo: ai scris corect "dinadins", care este un adverb, nu un complement de mod cu prepoziție.

Vin şinla tjne cu aceeaşi propunere: sunt în concediu dar mă învrednicesc să montez textul tău pentru radio, dacă îl trimiți.