România,pe radarul Eurovision pentru mesaje subliminale și instigare la dezordine sexuală

Ediția de astăzi online de la The Guardian publică un articol intitulat „Romania’s Eurovision song criticised for ‘glamorising sexual strangulation” (Cântecul de Eurovisiune al României criticat pentru glorificarea strangulării sexuale) semnat de Robyn Vinter. Niște plictisiți deveniți statisticieni au numărat de-a lungul a 3 minute 30 de repetiții ale invitației „choke me” pe care le aduc drept dovadă pentru pericolul pe care îl reprezintă proliferarea unor astfel de tehnici sexuale, solicitându-se deja descalificarea României pentru o piesă cu un astfel de mesaj. După care se citează câteva versuri scoase din context, dar care într-adevăr sună cam așa: „It’s hard to breathe in” (e greu să inspiri), „I want you to choke me” (vreau să mă strangulezi) UNDE MAI PUNEM CĂ ESTE ŞI CITAT GREŞIT, mulțumim Dane, și „make my lungs explode” (fă ca plămânii mei să explodeze) și e citată o tânără psiholog norvegian cu acte în regulă, dar care se joacă de-a youtuberul şi care spune că „piesa României folosește această tehnică interzisă în pornografie în Marea Britanie pentru a stârni controverse. Ei știu ceea ce fac și se folosesc de un subiect popular acum și ridicat la rangul de normalitate de cultura porn, deosebit de periculos. Ei știu că e la modă și ceea ce se întâmplă este cu adevărat înfricoșător”. Nu știu domne nimic, nu e nimic cu intenție, autosuficiența chiar și în cunoaşterea limbii engleze nu are nimic cu intenționalitatea frauduloasă! Trageți aşadar aer în piept, stimați complotiști și ascultați aici.

Trăiam atât de bine pe norișorul meu, cu două lecturi MINUNATE oferite de Claudiu Toșa și de Doru Mihail, care îmi zgândăreau imaginația pentru următoarea, cu care le sunt dator, curățasem litiera la pisici, hotărâsem ce urmează să gătesc și cam pe la ce oră ar fi urmat să îmi încep pregătirea înaintea meciului Craiova – FC Argeș (L.E. da, lucrurile încep să îşi intre în matcă) când liniștea mi-a fost tulburată. Și când absolut toate predicțiile mele s-au adeverit încă o dată. Pentru că eu fac parte dintre cei care au considerat că desemnarea Alexandrei Căpitănescu cu „Choke Me” pentru Eurovision 2026 este doar încă un bulgăre de zăpadă al prostiei care va începe să se rostogolească. Aici nu mă refer la muzică, de fapt, am mai zis-o și o mai zic: la Eurovision nu muzica contează, ci ambalajul și interesele zonale. Mă refer la limba engleză și la semidocții din jur, care s-au grăbit să legitimeze o atrocitate. Să traduci în oglindă „am nevoie de dragostea ta ca să mă lase fără aer”, pentru că asta este „metafora” pe care o invocă Căpitănescu atunci când își apără piesa („sentimentul de a fi copleșit de emoții puternice și de a fi sufocat de îndoială”) prin „all I need is your love I want it to choke me, choke me, choke me” mi-a fost de atunci teamă că poate sta la baza unui potențial scandal. „to choke” în engleză nu se poate niciodată traduce prin „a sufoca”, pentru că românescul nu presupune neapărat o obturare mecanică a căilor respiratorii, ca în limba engleză. „to suffocate” însă ar fi fost o variantă de compromis, care nici nu trimite la tehnici sado-maso sau porn și nici nu le amintește unora care mai știu câte ceva, că Michael Hutchence, solistul de la INXS a fost găsit  în camera de hotel gol și strangulat cu cureaua, el însuși un adept al tehnicilor sexuale la care se face referire. „to choke” presupune implicare umană, „to suffocate” nu. Numai că noi am fost mai deștepți și am ales prima variantă, nici vorbă să existe vreo intenționalitate de a promova așa ceva de dragul trendului!

Mă crede cineva? Probabil că nu. Pentru că rockerii sunt periculoși, iar Alexandra Căpitănescu este o rockeriță. Cum citeam azi pe Fb o duduie care cerea „opriți incinerarea lui Mugurel Vrabete și înmormântați-l ca pe creștini, cu slulbă de înmormântare, cu pecetluirea mormântului până la a doua Venire de către preot, cu soroace, cu pomeni, cu colivă, cu tot ce se face după rânduială”, Pentru că răposatul basist de la Holograf, cea mai rock și satanistă trupă din România, e rocker, nu-i așa, și din oficiu nu își putea dori să fie îngropat creştineşte. Dacă însă zâmbesc, nu o fac doar pentru că am nimerit-o și de data asta, ci pentru că, mai marii eurovisioniști, asociindu-ne pe noi, românii, cu niște sadici hipersexuați care umblă la ei cu cureaua strânsă în buzunar și cu garouri camuflate pe post de brățări de mână, ne absolvă în sfârșit de renumele de „maneliști”. Gata. Nu mai suntem. Alexandra Căpitănescu l-a bătut pe Costi Ioniță, dar riscă să fie descalificată. Of, Of, Of.

Nu cred că se va merge până la descalificare, probabil că se va concluziona că nu e vorba decât de  „lost in translation” și Alexandra Căpitănescu va fi eliminată clinic înaintea finalei. Ne-am hotărât și noi să mergem iar la Eurovision și ratăm la mustață, din pricină de limbă română... Nu știu dacă vă mai amintiți de „Declarație de dragoste”, „Liceenii” sau de alte filme cu adolescenți români din anii 80, însă muzica de acolo ar trebui să vă spună ceva. Pentru a nu avea probleme cu copyrighturile, în filmele românești din acei ani tinerii dansau la ceaiuri și bairame pe un soi de disco dintr-o clapă ieftină, fără versuri. Ei bine, așa ceva cred că ar trebui să ne reprezinte la Eurovision. Dacă vrem să nu mai fim acuzați că punem la cale un complot mondial.

Păcat că nu am inventat noi hitul „Tequila”.