Mediu
o noapte când se imprimă gânduri în țeastă
ca marile vânători în calcitul din valea Vézère
stai sfiicios la marginea somnului
cum stăteai pe vremuri la ia-mă nene
prea timid să faci semn cu mâna
îți închipui că ești impecabilul denzel
repeți în neștire oamenii făcuți pentru noi
vor veni când nu vom forța pe alții
să ne aleagă
apoi înțelegi:
așa cum tu te întrebi
ce-au gândit oamenii preistorici
când au văzut prima oară cum se moare
și de ce i-au spus moarte
nu soare frunză mamut
cum și-au dat seama că ouăle sunt comestibile
și ce ou e bun
peste milioane de ani
generații mai blânde și mai docile vor întreba
la ce te gândeai când ți-ai desenat palma
pe stâncile din marea nordului
și de ce ai îngroșat linia vieții
ce-ai vrut să transmiți
își vor da seama oare că linia vieții
e liniuța de coca pe care ai refuzat-o
în baia din stiching kreda după o noapte în care
în hala de distribuție ai blocat banda rulantă
cu două mii de conserve de vită angus
la ce te gândeai și cum ți-ai dat seama că
din naștere toți oamenii sunt inegali
suntem egali doar în uitarea care ne-acoperă
și-n cleiul din oasele noastre
cu care Bărbosu lipește vreo pagină din jurnal
smulsă la nervi
așa cum tu te întrebi
ce-au gândit oamenii preistorici
când au văzut prima oară că-s singuri
și de ce i-au spus singurătății Cristos
nu întuneric ecou sau furtună
cum și-au dat seama de propria voce
și ce și-au spus când vorbeau singuri
pentru prima oară
peste milioane de ani
holograme mai blânde și mai docile vor întreba
dacă tot ce ai scris a fost pe bune
și cum e să te simți
imigrant ilegal în propria viață
fără portofel Google și fără visuri
să-ți câștigi existența la negru
zilier pe moșia lui Dumnezeu
încercând să faci parte din peisaj
să nu atragi atenția cu nimic
doar seara când pui capul în pernă
să te întrebi dacă Domnul s-a bucurat
de creația lui
dacă l-ai făcut mândru
chiar și atunci când ai dormit pe bănci și prin parcuri
de frica lui Mikhail arhanghelul polonez
dependent de alcool și amfetamine
apoi ai umblat o săptămână întreagă
cu o căpușă în scrot
nu intraseră banii să mergi la urgențe
și nici nu puteai să scapi singur de ea
mâinile tremurau într-un hal
că nu puteai ține drept un băț de chibrit
nici măcar trei secunde
ca marile vânători în calcitul din valea Vézère
stai sfiicios la marginea somnului
cum stăteai pe vremuri la ia-mă nene
prea timid să faci semn cu mâna
îți închipui că ești impecabilul denzel
repeți în neștire oamenii făcuți pentru noi
vor veni când nu vom forța pe alții
să ne aleagă
apoi înțelegi:
așa cum tu te întrebi
ce-au gândit oamenii preistorici
când au văzut prima oară cum se moare
și de ce i-au spus moarte
nu soare frunză mamut
cum și-au dat seama că ouăle sunt comestibile
și ce ou e bun
peste milioane de ani
generații mai blânde și mai docile vor întreba
la ce te gândeai când ți-ai desenat palma
pe stâncile din marea nordului
și de ce ai îngroșat linia vieții
ce-ai vrut să transmiți
își vor da seama oare că linia vieții
e liniuța de coca pe care ai refuzat-o
în baia din stiching kreda după o noapte în care
în hala de distribuție ai blocat banda rulantă
cu două mii de conserve de vită angus
la ce te gândeai și cum ți-ai dat seama că
din naștere toți oamenii sunt inegali
suntem egali doar în uitarea care ne-acoperă
și-n cleiul din oasele noastre
cu care Bărbosu lipește vreo pagină din jurnal
smulsă la nervi
așa cum tu te întrebi
ce-au gândit oamenii preistorici
când au văzut prima oară că-s singuri
și de ce i-au spus singurătății Cristos
nu întuneric ecou sau furtună
cum și-au dat seama de propria voce
și ce și-au spus când vorbeau singuri
pentru prima oară
peste milioane de ani
holograme mai blânde și mai docile vor întreba
dacă tot ce ai scris a fost pe bune
și cum e să te simți
imigrant ilegal în propria viață
fără portofel Google și fără visuri
să-ți câștigi existența la negru
zilier pe moșia lui Dumnezeu
încercând să faci parte din peisaj
să nu atragi atenția cu nimic
doar seara când pui capul în pernă
să te întrebi dacă Domnul s-a bucurat
de creația lui
dacă l-ai făcut mândru
chiar și atunci când ai dormit pe bănci și prin parcuri
de frica lui Mikhail arhanghelul polonez
dependent de alcool și amfetamine
apoi ai umblat o săptămână întreagă
cu o căpușă în scrot
nu intraseră banii să mergi la urgențe
și nici nu puteai să scapi singur de ea
mâinile tremurau într-un hal
că nu puteai ține drept un băț de chibrit
nici măcar trei secunde
1748
1
Poem cu de toate: mesaje, metafore, trimiteri culte. Felicitări!