Bianca Goean

Maria, e o sfasaiere aici si cred ca asta naste tristetea... intre nevoia de-a ajunge la El si sentimentul de instrainare, mai bine zis intre decizia primelor doua versuri... si templul inghetat al inimii... si cum numai urcand inlauntrul nostru Il putem gasi... As spune placut mult, dar asta ar insemna sa spun ca imi place tristetea... dar cred ca stii deja.
Drag, imbratisand strigatul acestui poem,

Pe mine deocamdata nu m-ai nimerit ;-)) incearca bianca_goean@yahoo.com ;-)

Mae, tu stii ca eu uneori asa scriu, asa sunt de fapt, ce pot spune mai mult, imi pare rau ca nu am reusit sa fiu mai luminoasa, dar ... in fine, titlul e un fel de cheie, subtilul alta...
Da, multumesc de urari.

Laura, am citit pe nerasuflate, si-apoi m-am intors sa degust, sa decantez. Interesanta idee, si frumos expusa.
Vad ca este prima proza postata, vad un suflu nou, si-mi place. Sper sa recidivezi.
PS atentie la redactare! ai cateva typo...

Ok, imi spun, vazand poza, hai ca dintr-o chestie atat de discutata si ras- nu vad cum ar putea scoate nici macar Sandra ceva sugubat. Si uite ca nu am avut dreptate! Imi pare chiar mai bine scris decat anteriorul, poate unde (haaaai, recunoaste macar in forul tau interior, mie imi este de ajuns), ti-a facut mare placere sa scrii proza aceasta! ;-)))
Superb, felicitari! alte cuvinte sunt de prisos. Just keep on writing! ;-) I\'ll be around, enjoying it.

O atmosfera excelent creionata, vanatoarea sensurilor dar numai ca si cautare, urcus, adulmecare (jos palaria pentru imaginea ogarilor afgani, este, in mod neasteptat, pata de culoare de neimaginat a putea lipsi intr-un tablou de vanatoare). Pentru ca nu ma pasioneaza deloc, a trebuit sa caut ce-i cu trezirea in Kundalini, si am gasit asta (asa, poate or mai fi si altii ca mine, si tu nu vei da astfel de explicatii, nu? ;-))):
\"The rise of the kundalini is linked with a warm liquidly magnetic energy when it rises up the spine. Physical symptoms connected to the opening of the kundalini may include crackling noises at the base of the neck, and unexplained headaches - but be careful about attributing these symbols to rising kundalini energies. Often they have a medical cause that needs the attention of a physician.

Kundalini energies are sometimes triggered by a blow to the head or other physical trauma timed by your soul to awaken your psychic journey and innate abilities.

Releasing the Kundalini energy too quickly can have serious emotional effects on a person. One should not attempt to open this thrust of energy if one is not in a balanced psychologically. This is not for those with manic depression or bi-polar disorder.\"
Ei, da, acum toate capata alt sens. Si da, pastrez impresia unei poezii foarte bine scrise, cu toate umbrele si luminile inselatoare care pentru mine fac cel mai adesea deliciul unei lecturi. Ar mai fi sa inteleg exact ce cauta alrechinul acela acolo, i-am gasit eu vreo doua posibile sensuri, unul singur ar fi revelator, dar ... nu stiu, nu stiu.

Victor, ai un ochi extraordinar daca ai reusit sa vezi curcubeul aici, da, este un curcubeu, dar, pentru ca si eu l-am vazut chiar de curand si chiar am scris despre, aici este doar in spatele cuvintelor. Pana la urma eu cred ca tabloul se poate intoarce in pictor, zborul acela nemiscat... Cu bucurie aplecarea ta atenta asupra acestor versuri, te mai astept cu drag, ne citim,
Bianca

Ana, simplu, ochiul tau s-a deschis, chipul tau s-a intors, dinspre Marea Moartă inspre Marea Mirării, acest tablou a prins si glas, dar numai pentru cei care stiu sa asculte, s-ar putea ca ghemul sa inceapa sa se desire, dar tu esti fata in fata cu ea, si poate ca acum nu mai exista nici o vaduva neagra, poate ca singura izbavire i-a fost un om care sa o auda.
Cu bucurie,

Octav, uneori trebuie sa dai atentie mainii care deseneaza... altfel senzatia de caldura te poate coplesi... asta ca sa nu spun mai mult, ca si-asa ma gandeam ca si subtitlul e prea explicit! ;-)

Cred ca ar trebui in primul rand o revizuire a regulilor de ortografie si de punctuatie, ca de restul... Textele tale vad ca intra direct, mai multa atentie se recomanda.
In afara de subtitlu, ai fi putut accentua mai mult ideea de la care ai pornit, si mai putin niste detalii care, in absenta altor elemente de forta, nu fac decat sa incetineasca.

Intr-adevar impresionant periplu gasesc aici, si toate astea cu impresia unui firesc balans intre interiorul in interogatie si exteriorul in exclamare. E prima data cand imi spun ca lungimea nu dauneaza, am impresia ca asist la un discurs care nu tine mai mult decat pret de o suflare, sau poate o zi (dar zilele s-au scurtat, nu-i asa?). Inntr-o concluzie: foarte bine scris. As avea eu si cateva mici obiectii fata de prima strofa, care nu stiu de ce imi pare mai putin lucrata (imaginea destul de comuna a ciresului in nunta, accentuarea unor ide reluate cu mai multa forta in cea de-a doua strofa).
As vrea sa mai spun ca m-a impresionat imaginea puterii, asa cum ati creat-o dvs.
Bucuroasa de a va fi citit,

Florin, nu stiu daca este dimineata asta, cerul meu intim atat de propice, dar micropoemul tau a prins aripi in fata ochilor mei. Pentru un poem care se citeste cu ochii inchisi.

Ela, sunt intr-adevar fire ale unui demult, si se vrea o altfel de re-scriere, am pornit doar de la o idee si am incercat sa o transform. Felul in care ai prins tu firul acestei povesti, in care ai privit in acele oglinzi ma bucura, inseamna ca a iesit ceva de-aici. Ai subliniat si ideile cele mai dragi mie ;-)
Cred ca am sa mai incerc astfel de povesti... (ei, ok, e cam a doua, tu stii deja, prima fiind Povestea cu tei).
Multumesc, Ela.

Dana, inainte de a posta, am dat o cautare sa vad, cel putin pe internet, cam cum si ce s-a mai scris pe tema. Asa ca am vazut si ce viziune ai tu ;-))
Iar eu m-am referit mai mult la sindromul vaduva neagra, pe care am incercat sa-l transform in altceva, pentru ca, nu-i asa, cine ar vrea sa citeasca aici despre cazuri patologice. Se inscrie oarecum in anumite preocupari pe care le am de la un timp in aceste directii. Ma bucur mult ca ti-a placut, este o viziune destul de personala si-mi este oarecum teama de cum va fi primita. iti multumesc ca ai spart gheata.
Bianca

Eu daca nu as sti ca prima strofa e inima si a doua mintea si ea, mi-as lua-o numai pe-a doua, ca fiind valsul in jurul a ceea ce se coboara spre inceputuri. De foarte mare forta alcatuirile de reasezari aici, Ela, si nimic intamplator in inspiratia de la tine inspre Rodin...
\"frant in om dinspre inima spre crestetul lovit\"

Lucian, aceste esente in forme mici imi sunt atat de aproape, incat greu imi este sa comentez. Picatura cu picatura imi pare ca fiecare cuvant a trecut prin toate formele pana a se condensa in sens aici. Cred ca este cea care m-a incantat cel mai mult din seria aceasta... deocamdata! ;-)
si linistea aceea care trebuie impletita, si cu ce anume... sshhh... admir.

Alma, trecere cu sfat, multumesc mult, ai dreptate, am stat pe ganduri acolo... am sa ma gandesc bine. Din culise, spui? ...

Elena, scriind poezia, nu am avut impresia ca oglinzile ar avea si un astfel de rol... ba chiar le-am urat (cred ca se vede asta), apoi mi-am dat seama ca este asa. in final, nu neaparat mai frumosi, dar macar mai cu ochii deschisi. Doar ca oglinzile mint, reflectoarele creeaza lumini si umbre artificiale, scenariile impun, chiar daca este chiar mana noastra cea care le scrie...

Eddie, da, despre asta este vorba. De oglinzi vom avea nevoie, trebuie sa ne vedem, important este sa schimbam ceea ce se reflecta...Asta am incercat sa spun, iti multumesc ca ai gasit sensul atat de bine... si da, din nisip. nisipul are si astfel de sensuri.

Lizush, daca asa s-ar auzi poezia mea, atunci nu as mai avea nevoie de altceva. iti multumesc mult, macar de as gasi asemenea forta... si... oglinzile... ia gandeste-te: e un teatru de oglinzi cu un actor prezent si unul prezent doar prin celalalt. Cine ar putea ridica piatra? Una dintre oglinzi... si nu pentru spartul oglinzilor. Dar nu mai spun mai mult, fiecare cititor va vedea aici ceea ce cauta, daca va vedea ceva.

Florin, tu stii ca fiecare tema majora incepe de la individ... Iar gluma ta nu-i chiar ca nuca in perete ;-)) Ma bucur ca ti-a placut, stii, ar mai fi un alt moto la care eu as tine mult: I trust I make myself obscure...

Drag si va multumesc de semnele si aprecierea voastra,
Bianca

Ela, nu simtim uneori nevoia sa ne fie luate din fata reflectoarele? Si cat am vrea sa iesim din aceasta scena, sa nu ne mai fin proprii actori, complet de judecata si regizori... Sa acopere cineva o data toate aceste oglinzi... Ca un firicel de lumina comentariul tau ;-) de zi, nu de reflectoare.

Mihai, vis, iluzie, you name it. Iluzia in care se imbraca mult prea adesea realitatea. Dincolo de care am putea sa fim. Greutatea sustinerii unui rol, dincolo de constiinta... Iti multumesc de apreciere, la buna citire... fara oglinzi.

Ela, poate ca ai dreptate cu fire nevazute... doar ca aici simt o interzicere venita dinafara, impotriva careia tu te revolti... Si te revolti nascand poezie. Nu as putea spune mai mult, doar ca uneori e bine sa mai stingem din lumini... oamenii chiar au nevoie. Noi avem nevoie. Sa ne mai si auzim. noi insine, altii pe noi.
Asa, ca forma, as schimba sau chiar renunta la prima strofa. eu o vad, dar poate sa fie si fara... sau poate ca eu vad prea mult. ia sa mai stingem din luminile astea! ;-))

Lizush, cum te mai intrebi, uite cum ai inflorit in cuvant! procente-neprocente, nu o data in an sa te vada asa cum esti... asta al cui blestem ar fi?