Dimineți nepierdute

tu si fluturii -
cu aripile atat
de colorate

Florin, nu stiu daca este dimineata asta, cerul meu intim atat de propice, dar micropoemul tau a prins aripi in fata ochilor mei. Pentru un poem care se citeste cu ochii inchisi.

fuior de soapte
ridicate in fiori
aripi tacute

acest poem mi-a adus aminte că există dimineți în care cerul e atât intim încât ascunde în sânul său dorința nestăvilită de zbor...în celălalt. felicitări!

Elia,

generația
simbolul din traumă
dezgroapă uitarea

Bianca Iulia,

eram ultimii
veniți din munții nordici
fericiți cei blânzi

Sabina,

desăvârșirea
lacrimă, lux al speței
pasul tăcerii

Ioana,

dimineți albe
terapia destinului
dorință de zbor

P.S.: Mulțumesc frumos tuturor pentru aplecare asupra și printre cuvinte ... la bună citire / veghere :)