Azi eram la o cafea cu prietenii si discutam ca niste banali despre caini, despre cat sunt de loiali, despre cat sunt de prietenosi, de cum simt ei starile sufletesti ale stapanului, de cum se
Muta si inchisa...
fara iesiri, fara scapari,
cu buze inexistente
si ochi inghetati in intuneric,
stau si ascult ceata din voci
si banuiesc lacrimile uscate
sub pleoape de dinainte de-a se
Și când m-am uitat în urmă n-am regretat nimic …
Oare ce era de regretat?
Că sunt unde sunt cum poate n-aș fi vrut să fiu dorind a fi poate undeva mai sus … dar, voi ajunge și acolo cândva, într-un
Zambet amar de suflet trist
Aflat in remuscarea vietii,
Ce a lasat-o prada imanenta
Trecutului abstract de prost…
Si am impresia absurda,
Ca zambetu-i real si vesel
Ca un copil c-un
Linishte…sa sufle vantul…
Șșșt…sa-mi aduc aminte suferinta…
Caderea…rupta de o stanca…
Grafit moale din vis infinit,
Ce se sfarmă, se sfarmă mereu.
Ah, si-s iara pe marginea stancii …
Privesc
Alb…dor naiv de alta vreme…
Amintire rupta a copilariei…inchid ochii…rece, rece, rece…si nu mi-e frig…imi transform tremurul in caldura inchizandu-l in mine…
Cad, cad, cad fulgii…si-as vrea sa ii
În stabilirea posibilății, imposibilității sau a absurdității atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici și chiar oameni simpli încă de la “începuturi”. Afirmația că aceste
Si zbor…si zbor…STOP…de la capat…
Zbor…zbor…am picat…picaj latent de viata sparta in cioburi de coshmar adorat in nefiinta….
Pic…pic…STOP…de la capat…
Nu ma zbor…nu mai pic…m-am plictisit de eul
Imi pedepsesc visul aruncandu-l in coshmar..
Inca ma intreb de ce ma mai primeste,
Seara de seara…in lacasul acela uitat de lume…
Si luna imi zambeste stirb caci i-a scazut lucirea,
Iar…eu
Credeam ca-n noaptea asta am sa dorm…
Speram ca-n noaptea asta am sa dorm…
Somn rupt din seva unui cantec,
Ce l-am lasat prins de coltul unei stele
Si ma asteapta sa-l murmur aiurand…
Melc,
Un cantec de slava pentru inocenti
Imi tipa din sangele-albastru…
Adorm in zbor de nesfarsit pierdut…
Inca ating uitarea si o las…
Plutesc acum in lacrimi ale marii…
Oare mai pot sa plang ca o
Take a look at my body
Look at my hands
There\'s so much here that I don\'t understand
Your face-saving promises
Whispered like prayers
I don\'t need them
\'Cause I\'ve been treated so
Am ieisit afara cu privirea atintita in pamant…as fi vrut sa plec…sa plec departe…nu conta unde…doar sa plec…aproape se intunecase si speram ca noaptea sa aduca linishte…dae poate sunt prea multi
“Nu stiu de ce am sa incep asha...dar...sa trecem peste asta...
Ati vazut vreodata un inger plangand?...sau...ce ati face daca ati vedea pe o fatza plina de inocentza unei dureri atat de pure si
Mi-am adunat propria-mi fiinta in brate si mi-au scrasnit dintii in disperarea ce imi cuprinsese sufletul cu umbra ei avida de neant…ma intreb…ce vroia sa faca cu farama mea de durere…cu ce ar fi