Aurel Sibiceanu

Așa, tată, cu măsură vreau și eu.
Dar să nu fie cu belea,
când voi refuza să tai din ea!

Subscriu la cele spuse de Adriana.

Un poem memorabil, cu un crescendo
bine stăpânit. În poveste sunt aduse,
unul câte unu, elemente care susțin
starea de spirit, tensiunea...

Titlul este total nepotrivit,e comun...
Pe vremea mea era o modă la poeții
tineri să confecționeze versuri de genul:

\"Dați-mi o sută de tristețe cu gheață!,
Vreau o dublă de suflet\", și tot așa...
La fel se poate spune și despre:
\"surâzând a moarte\"

Eu aș fi rezolvat finalul cam așa:
\"spărgeam paharele și îmi plimbam degetele peste cioburi
surâzând deodată cu moartea\"
sau: \" auzind cum foșnește alături surâsul morții\"

Cu prietenie, Sibi

Un poem reușit, cum reușită este și ideea de a-ți fi
propriu judecător, propriu fiu risipitor...

Un inventar onest al bucuriilor simple,
al pierderilor mici, pline de omenesc.
Parcă și melancolia din text devine un semn de sănătate.

Felicitări!

P.s. Gheișele chiar nu vor sex;
pentru povești sunt \"crescute\",
pentru \"singurătatea culturală\" a bărbatului
și pentru peripețiile în arta ceaiului.
Americanii le-au confundat rolul,după anul 1940,
și într-o oarecare măsură le-a și reușit!
Poate chiar epistema asta ai avut-o în vedere!

Umbli hai-hui prin lume, vii acasă,
din șase versuri întocmești
\"capcană pentru vise\"
și ne pui inorogul sub privire
drept mulțumire că am fost cuminți...

Mi se pare de \"neiertat!\"

Maria Prochipiuc - Întru Cuvânt ființăm cu adevărat, restul este
aidoma zicerii biblice: \"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului...\" Mulțam pentru apreciere, cu prețuire.


Ottilia Ardeleanu - Acel tainic surâs ne face deopotrivă liberi și robi în colivii de aur, pre noi, bărbații! Cu prețuire, Sibi

Anni- Lorei Mainka - vei râde, Hanne, poemul de față este scris acu...25 de ani! Scrierea perfectă este doar în Puterea Domnnului!

Silvia Goteanschii - Uneori trăiesc într-un vis continuu dar nu mereu am \"capcane pentru vise!\" Bucuros de trecere!

Cezara Răducu - Am încercat să dau Cezarului ce este al...Cezarei! Suntem frumoși și putem întoarce frumusețea pentru că există Minunea! Adică femeia. Cu prietenie.

Ioan Barb - Frumusețea vine de la starea de îndrăgostire; mulțumiri!

Gheorghe Recheșan - mulțumiri, uneori îmi intră carte!

L.-I.M.- Strama de frumusețe scrisă este doar pentru că a vrut Măiastra să-mi împrumute pana o clipă. Privitor la distincție, la evidențierea cu stele, spun doar atâta: bun și un meteorit! Din fierul meteoriților căzuți în Andaluzia se făceau... spadele de Toledo!

\"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului...\"

...dar duhoarea o știm...

Contrar așteptărilor, Zosima,
după moarte, nu s-a schimbat
în ambră și chipres...

Atotputernic cum Este, Domnul ne va răscumpăra
duhoarea în chipul miresmei,
în floarea câmpului ne va topi
făpturile stricate...

Aștept în fel și chip
Epifania...

Poate ultimul poem
de dragoste vară-toamnă!

Că acum vine decembrie,
cu nea și bucurie de copii,
cu brăduleț și steluțe mii...

Și vine și Ea!

Parcă o văd, ca de atâtea ori,
și în poemele dumitale!
Este iarnă, e frig, este rătăcită
într-un crâng de mesteceni,
singurul loc în care este cald
este respirația Ei și căușul palmei
în care, lumină din lumină,
chiar un fulg de zăpadă aduce...

Printre mesteceni trece,
văzută doar de poet,
umbra lui Vronski...

La multă nesfârșire
îndeamnă poemul acesta...

Stranie viziune!

O poezie densă dar \"suplă\",
în doar șase versuri!

(nu \"de\" ci \"cu\" viciul...)

Ai de la mine un meteorit!

Parcă presimțeam că vei ieși din eseistică!

Iată o \"poveste\" bine chivernisită,
străbătută de comparații dure uneori,
pentru a ține cetitorul pe Cale...

Finalul este aproape epifanic...

Considerație, Sibi

Un poem în stil clasic de
o frumusețe rară, atât prin temă
- toamna omului, erodarea lui -
cât și prin recuzită,
prin imaginile insolite...

Un poem rotund, cum se zice,
al cărui aer este greu de uitat.

L-am remarcat de la postare,
am vrut să pun comul de mai sus
dar ceva m-a oprit...
Am urmărit ritmul în care poemul strânge accesări...
Încet la început, apoi mai alert,
acum a sărit peste 135...

Cu toate astea nimeni nu a comentat
în vreun fel...
Ciudat! Cred că știu de ce a fost așa:
e un poem pe care nu-ți vine să-l tulburi
nici cu admirația, nici cu vreo sugestie...

Uite că am făcut-o eu, mai bine zis
am încercat să-mi explic de unde vine
discreția cititorului...

Felicitări....

Un poem dens, cu subtilități
frumos drapate...

\"Cozi de inimă\". Hm, parcă
e ușor supărător...

Mulțumesc pentru vizită
și cuvinte...

Excelent portret, scris cu finețe,
cu umor subțire, \"povestea\"
se desfășoară tip-til...

Hm, a fost și în viața mea o Iolandă;
cu șoldurile ceva mai generoase...

Vedeți ce putere aveți în acest poem,
dacă mi-a declanșat o regresie în timp?

O poezie ironică și tonică,
ușor amintitoare -aici - de
Mircea Dinescu și Vintilă Ivănceanu.

Deși tânăr, autorul stăpânește cu maturitate
uneltele poetice, are știința producerii
de \"efecte\" lirice.

Felicitări sincere!

P.S.
Eseul despre Radu Cosașu mi se pare a fi
una dintre cele mai bune abordări
a hermeneuticii \"marelui ficționar\".

Strălucirile acestor demonstrații
nu ar putea fi anulate decât
dacă s-ar descoperi probe concludente
că este așa precum spui de grozav
și de \"dat în paște\"!

Din acest moment admirația mea pentru Dumneata
devine necondiționată...

Îmi place atâta de mult acest text încât
îmi vine să fug de acasă, ori să exclam ca Eugen Barbu,
în prefața scrisă la \"Un veac de singurătate\":
\"Dacă aș fi scris eu asta, aș fi plesnit de fericire!\"

Asta e !

Am luat fiecare strofă ca fiind de sine stătătoare,
un poem adică!

Așa \"am intrat în posesia\" a patru poeme
cu aceeași temă - al patrulea poem
fiind... ultimul vers!

Patru poeme superbe despre îndepărtarea noastră
de dragoste, despre cum suntem
captivi înstrăinării...

Duminica: iubirea, dragostea, plutind
pe apa uitării - Lethe,
nenumită dar sugerată cu discreție
și finețe poetică...

Minunată exorcizare!
Din același motiv am început și eu să scriu.
Dar de asta mi-am dat seama mult mai târziu.

Iată un loc atâta de cristalin
care te îndeamnă să-l înveți pe deasupra!

\"și nu-ți mai fie teamă de coasta ta umblătoare\"

Eeeee, cine spune asta este găsit de poezie
și de dragoste; ia! nici umbra Lui nu îți scapă!

Asta e contopirea și topirea în Unul,
posesiunea transcendentă...
Cumințenia nepământului!
Felicitări!

Mulțam și să binevoim în Spiritul acestei zile.

Amu, și eu mi-s la începutul Bătrânului,
măcar de mi-ar da Domnul minte să fiu cuminte
ca trifoiul sub coasă!

La mulți ani, cu prilejul acestei Sfinte Zile
în care suflarea creștinească
se reculege întru Adormirea Maicii Domnului.

Mulțumiri sincere pentru apreciere.

Scrii rar și foarte bine,
și doar când ai ceva de spus.
Slavă Domnului ai ce spune...

Textele tale pot fi recunoscute,
spre deosebire de sutele de texte
cărora le poți schimba numele autorilor
și nu se cunoaște manopera, pentru că-s mimetice,
confuze...

Rick, fosta lui logodnică, Ilsa Lund, cu soțul ei, Victor Laszlo.

(I-am numit pe cei trei nu ca să fac pe deșteptul,
ci pentru că filmul e la inima mea...)

Dar începuse răzbelul binișor, cum bine zice Mirco!
Casablanca propagandistic?
Mirco, \"Casablanca\" e un film \"tare\" și azi!