Poezie
stenografia unei liniști
1 min lectură·
Mediu
întunericul îmi frământa umerii
ca unui boxer gata să intre în luptă
gândurile mele făceau pluta pe vântul de afară
iubita se trezise
visase probabil de dinainte
tot poemul aceasta
o cunoșteam foarte bine
atât de bine încât știam că din câteva mișcări
s-ar fi putut construi pe pielea ei
o centrală atomică de culoarea porilor
a fost noaptea în care
eu și iubita mea
ne-am privit în ochi stând spate în spate
noaptea în care dumnezeu
s-a îmbrăcat la cravată la litere mari
și a ținut un discurs de tăcere
ventilatorul din cameră
s-a transformat într-o floare gigantică
cu care am fost de atunci la băute de foarte multe ori
spărgeam paharele și îmi plimbam degetele peste cioburi
surâzând a moarte
0105.141
0

in rest, un poem bine gradat, cu imagini ce nu se sufoca reciproc...
ultimele trei strofe sunt preferatele mele, as aprinde stea, dar ma tem ca am pierdut indemanarea comentariilor (indeajuns de) justificatoare.