Poezie
cămile șchioape. păsări migratoare. pe noi/ ploaia ne curăță de piele și de cretă
1 min lectură·
Mediu
strivim cu pasul frunze încă vii
perechi de cârje cadențează toamna
curând copacii vor rămâne goi
iar asfințitul ne va fi cocoașă
hai s-o pornim șontâc înspre deșerturi
eu încă mai cred că vor veni după noi
porumbeii cărora le puneam firimituri între geamuri
câinele de pripas dacă nu cumva
și creta spălată de ploaie
de ce ne-am șterge dintre amintiri
cu gesturi vinovate și ferite
altminteri un picior va fi mereu mai scurt
distanța dintre inimi va spori a umbră
vom sfârși a crede chiar și noi
că nu a fost vreodată altfel
și rostind acestea am sărit
din întins pe pat iar în picioare
cu așa dorință c-ai întinerit
și-am uitat că ești o trecătoare
043.718
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “cămile șchioape. păsări migratoare. pe noi/ ploaia ne curăță de piele și de cretă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13950394/camile-schioape-pasari-migratoare-pe-noi-ploaia-ne-curata-de-piele-si-de-cretaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc, domnule Sibiceanu, pentru lectură și pentru cuvinte; nu știu judeca ce îndeamnă sau ce anume oprește pe cineva de la a comenta; iar timpul m-a convins că într-un fel... e mai bine astfel.
0
RSprintr-o anume rafinată simplitate marca VM, care pe mine unul mă seduce aproape de fiecare dată. lăuda-l-aș fără rezerve, dacă excelenta alegorie a trecătorii nu mi s-ar parea minată semantic de o conjuncție ce-mi pare că acolo mai mult fracturează decât leagă. dar sigur că cititorul e cel care se înșeală de fiecare dată.
0
VMmulțumesc, domnule Ștefănescu, pentru lectură și pentru cuvinte; desigur și pentru observație.
0
o frumusețe rară, atât prin temă
- toamna omului, erodarea lui -
cât și prin recuzită,
prin imaginile insolite...
Un poem rotund, cum se zice,
al cărui aer este greu de uitat.
L-am remarcat de la postare,
am vrut să pun comul de mai sus
dar ceva m-a oprit...
Am urmărit ritmul în care poemul strânge accesări...
Încet la început, apoi mai alert,
acum a sărit peste 135...
Cu toate astea nimeni nu a comentat
în vreun fel...
Ciudat! Cred că știu de ce a fost așa:
e un poem pe care nu-ți vine să-l tulburi
nici cu admirația, nici cu vreo sugestie...
Uite că am făcut-o eu, mai bine zis
am încercat să-mi explic de unde vine
discreția cititorului...
Felicitări....