dragoste

mai întâi partea așa-zis cârcotașă spune: pe uneori l-aș vedea vers de sine stătător, pentru plus de aer și de înalt al textului; aș elimina semnele de punctuație, pentru plus de curățenie a mijloacelor (textul e oricum atât de limpede încât nu necesită ajutor în deslușire, genul acela de ajutor pe care-l pot da semnele de punctuație)

mai apoi și de tot: textul acesta cred că a fost simțit de mai oricine a spus măcar o dată că iubește. și între extremele astea m-am simțit și eu captivă. inclusiv citind. o captivitate egală cu libertatea. dar să nu deviez.

admir curajul de a spune astfel, fără ocoliș, metaforizare, explicații, povești, adică fără mai orice constituie ascunziș și pretext pentru a vorbi, în loc de a spune. pentru asta, iar dacă aș fi fost concisă aș fi spus \"esențializare\", dar mai ales pentru că textul se simte, când arc, când hamac, însă real și adevărat

și cu scuze că m-am lungit. dar trebuia să justific și mi-a fost greu. mi-e greu când mă atinge ceva realmente.