cumințenie

Minunată exorcizare!
Din același motiv am început și eu să scriu.
Dar de asta mi-am dat seama mult mai târziu.

Iată un loc atâta de cristalin
care te îndeamnă să-l înveți pe deasupra!

\"și nu-ți mai fie teamă de coasta ta umblătoare\"

Eeeee, cine spune asta este găsit de poezie
și de dragoste; ia! nici umbra Lui nu îți scapă!

Asta e contopirea și topirea în Unul,
posesiunea transcendentă...
Cumințenia nepământului!
Felicitări!

prin grădina lui Nichita...
Îmi plăcu dezinvoltura cu care juna poetă(honni soit...ridice jartiera cine-i de-a adevăratelea pur!?:) nu se teme de vorbe și simboluri mari(oleacă cam clișeică coasta, da\' sună bine)

chiar m-am simtit cuminte cand am scris textul asta; cuminte si indragostita sau mai bine zis indragostita si cuminte, desi se spune ca astea doua se cam exclud..:); multumesc mult ptr comentarii..
am fost in vizita la tine si..mi-a placut Maria ta..

da, am fost putzin prin gradina lui, astazi..:) chiar si iarba de sub talpi o simtzi altfel..nici nu m-am gandit prea mult la simboluri, urla coasta de greutatea cliseelor, ce-mi pasa mie? astazi sunt una cu ea;
multumesc mult ptr vizita si comentariu..

de-o simplitate fermecatoare. citind si restul, pana acum nu regret...

mai vin rar pe-aici si acum am simtzit nevoia; multumesc ptr vizita si ptr lectura..

Dacă entitățile sufletului și ale sinelui ar ieși din trup într-o călătorie de explorare a altor suflete și sine, ar rămâne mecanismul trupului mișcându-se mecanic prin viață ca un android, iar umbra corpului ar lua locul lăuntricului extrăgându-și seva din negativ.

nu cred ca umbra se poate substitui sufletului (si cand spun suflet, ma refer la esentza noastra, a fiecaruia, fara conotatzii religioase)..umbra e doar amprenta...multumesc ptr trecere :)