încercare
pe partea de est s-a crăpat doar așa ca să-mi atragă atenția se văd de jos din stradă șifonierul și patul vecinilor picioare de scaune ieșite prin crăpătura zidului din nou pe role străbat
refren
să nu te-arunci de la balcon plouă cu mâțe fac tumbe și zgârie aerul și-or să te umple de sânge pân-or să cadă mereu în picioare ce bucurie ce joacă ce circ e să mori
de aur
da cel mai mult îmi place să te miros acum când ești pe jumătate treaz și lucrurile toate îți sunt străine mersul tău nesigur pe chiștoace arse de ieri miroase a nu și-a nu știu hai să murim
poveste de adormit copacii
vin ploile și orbii cu gene până-n pământ mătură melcii de pe trotuare să-i puneți pe frunze strigă orbii și ridică în aer bastoane strălucitoare să separe apele de ape și melcii de oameni
dans
traversam câmpia eu și câinele meu mă uitam la el cu coada ochiului ca un lup alerga ca un lup îmi asculta respirația în bârlogul inimii râdeam apunea soarele și călcam amândoi câinește cu
alt fel de woodstock
locuitorii mâinilor tale au ieșit azi în stradă într-un miting al frumuseții eliberate de creier în curtea din spatele blocului cerșetorii uită chiștoacele fiecărui gând consumat și nu mai ai
declin
în secunda de-acum încăpem amândoi poate că mie îmi ies puțin picioarele în afară și simt cum lumina unui alt soare îmi gâdilă tălpile și pentru că sunt îndrăgostită de sori vorbesc cu el cu
narcoză
acum mă odihnesc de tot și de toate mă gândesc la tine ca la cel dintâi și cel de pe urmă dar nu în sensul biblic și nici măcar în cel omenesc în sensul cercului mă gândesc că brațele tale mă
Curtea din spate
tu mă-mbrățișezi râzând rupându-mă trăgându-mă din gardul cu iederă spre zbaterea caldă am un bypass pentru o vreme ca să vin să te iau atunci când vei fi la Freiburg cu mine ne vom face o
curriculum mortis - oda bucuriei
aici sunt tufele de trandafiri albi și roșii miros obosit a dulceața ce va să fie cele două garaje înghesuite în colț adăpostesc uneori mașini alteori roți și pompe ori bancheta din spate
delay
tu crezi că totul poate fi refolosit de pildă lacrimile nu știi că nici măcar mucegaiul de pe perete nu-i același cel de acum cu cel de ieri și nici indiferența acestei lumini bolnave raiul
ispită
din lăuntrul mărului un glas de femeie tânără cu siguranță frumoasă hai gustă hai gustă de dulcele acrul tălpilor mele vei da cu vârful limbii nemuritoare e moartea cea primită la schimb cândva
preafericită
hram mare astăzi prin biserici sfântul Gheorghe l-a străpuns pe balaur preasfințitul ambrozie binecuvântează primăvara cu sânge și solzi voi înflori în noaptea asta în livezile voastre cu buricele
balans
ouă iepuri narcise la fir cozonaci zvâcnire de fălci ronțăim cu ierburi amare misterele eleusine adorm și visez un atunci într-un foarte nicicând și-n demult mă văd descifrând în sprâncenele
piesă în trei acte
plapuma roșie roz de la mama întinsă pe jos în mijlocul camerei plăpumăreasa o adună din cele patru colțuri mătase și lână coase romburi bombate dunele somnului plăpumăreasa mă ia în brațe îi
jurnal de deces
pentru că nu ești mă bucur să te știu nicăieri gândul cu buzele îl apuc din întuneric să ieșim din durerea oricărei legi de sub pleoape de sub unghii din strânsoarea
Alzheimer
ce înțelegi tu prin frumos? adică așa cum mă săruți acum abia atingându-mă și nu mă doare nimic îmi ții obrajii în mâini I can hear your voice in the hills of Darjeeling căciula Lepcha
Colind
în liniștea acestui alb îmi așez fruntea în iarba ce va răsări frumoasă zeiță prin ne-ncepute zăpezi îmi las gândurile în seama haitelor tale nu voi căuta urmele săniilor pentru că
singur și
singur și-n liniște fiind trupul meu catedrală fără orgă și fără icoane visează să fie scara lui Iacov dar îngerii cu mult mai practici decât cei din vechime mi se dau cu role pe șira spinării
bucurie
de pe vremea când mamele puneau varză la acrit în butoaie de lemn în pivnițe locuite de pisici și de șoareci morți de frică și verzele se războiau în mirosuri iar gândacii se ascundeau de lumina
Guru
se-mpleticește spre mine ducându-și mâna la gură gestul leprosului din Banaras m-ajunge din urmă nu azi azi nu pot cerșetorul m-atinge în treacăt cu degetul arătător și umărul stâng mi se
Mireasa lui Frankenstein
ziua întâi nu vreau acasă mănânc ciorbă acră cu fidea și-ți ascult poveștile tu bei rom ți l-a lăsat bunicul dinainte să piardă casa la cărți înainte de primul război mondial păianjenul e
mantră la capăt de linii
bună dimineața, vă rog frumos un bilet, îi zâmbesc, e aproape cât o mantră, aici, la capăt de linii și la capăt de trenuri adesea îmi dă biletul până să apuc să spun vreun cuvânt, mă știe,
zmeu
îl aștept și știu că-i aproape după zgomotul pietrei de la intrare el lovește piatra de piatră ca pe-un buzdugan o aruncă ca pe-un buzdugan cale de două etaje și rupe lacăte și intră și
