Poezie
jurnal de deces
1 min lectură·
Mediu
pentru că nu ești mă bucur să te știu
nicăieri
gândul
cu buzele îl apuc din întuneric
să ieșim din durerea oricărei legi
de sub pleoape de sub unghii
din strânsoarea genunchiului
neîntrupatule
nimeni
nu ne poate opri să nu fim
noi am mușcat din tăcerea oprită
noi cel mai bine simțim perpetua moarte
002.261
0