Poezie
Mireasa lui Frankenstein
3 min lectură·
Mediu
ziua întâi
nu vreau acasă
mănânc ciorbă acră cu fidea și-ți ascult poveștile
tu bei rom
ți l-a lăsat bunicul dinainte să piardă casa la cărți înainte de primul război mondial
păianjenul e sătul și din muscă au mai rămas două aripi șifonate atârnând de coperta mizerabilă a lui Hugo
batistele domnițelor zburând în turniruri aducătoare
de moarte
Dani râde
te lupți cu leul din Nemeea și cânți din banjo mă urc pe umerii tăi
diii rossinanta...dii
ziua a doua
fac scara măgarului cu toate păpușile mele
mâzgălite arse lipite dezbrăcate amestecate de prințesa otitelor
într-un măcel mirositor a lavandă
ziua a treia
nu știu ce să fac cu mâinile așa cu țigara-ntre degete mi se pare că semăn cu statuia libertății
aș vrea să fiu frumoasă visez că-mi tai mâinile și-mi cos altele cu sfoară roșie dar sunt prea mari
și foarte urâte mai ales dreapta are degete groase și strâmbe degetele alteia
îmi vreau mâinile înapoi
ziua a patra
mă cert cu el nu pricepe nimic
închid ochii și-mi imaginez că-i explodează creierul
Îl calcă mașina pe trecerea de pietoni nu-l văd dar aud fazani împăiați zburându-i pe deasupra capului
ziua a cincea
mi-e dor de tata de rom de banjoul spart făcut guler cu toată muzica aia curgându-i pe gât și pe piept
ziua a șasea
ce faci tu în visele tale nu-i un lucru bun
vorbesc cu mama în dimineața asta cică ar fi venit bunica la ea în somn (moartă înainte să mă nasc)...:))
nu râde avea părul sur când a murit dar când au dezgropat-o la șapte ani era negru și strâns în coc
a venit să-i spună despre mine că visez zmei și mai rău că mă iubesc cu ei în vis și nasc năpârci
ziua a șaptea
casa are ferestrele-nghețate după ultima glaciațiune cu
morți repetate
îl văd la ferestră într-o pijama în dungi cum mă cheamă cu mâna să intru
pe hol îi simt răsuflarea în ceafă aș vrea să mă-ntorc și știu că nu se mai poate
trei femei goale mânjite cu sânge sunt în patul meu
și toate trei sunt mama
femeile se ling și sfâșie cearșaful cu dinții
mă lupt cu groaza aia de dinainte de ei toți și de după mine
apoi...
iau de pe masă o bară de metal mă-ntorc spre el și-l lovesc
îl izbesc de pereți până când aud fazani împăiați zburându-i pe deasupra capului
și fug
pe un skateboard
ziua întâi
e acolo un suflu la începutul fiecărei sistole
care mă asurzește
o asistolă albă
îmi trebuie
să-mi oprească gândurile
să-mi așeze fruntea în pernă ca pe-o pasăre-n cuib
mi-e dor de rom și de banjoul spart
065.214
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- daria caza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 444
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
daria caza. “Mireasa lui Frankenstein.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-caza/poezie/14052622/mireasa-lui-frankensteinComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPDistincție acordată
EPemilian valeriu pal✓Titlul mi se pare putin cam demonstrativ si, personal, m-as fi oprit la fuga pe skateboard. In rest un text care mi-a placut, dincolo de unele mici derapaje, pentru ca imi arata ca autorul stapineste textul si nu invers. Din punctul meu de vedere, lirismul e bine dozat, e undeva la limita dintre firesc si insuportabil, dar stie unde sa se opreasca.
0
DCEmilian, multumesc pt aprecieri :) stiu, se puteau face imbunatatiri...am stat ceva pe text, dar nu suficient, merci mult
0
HPsunt părți ale textului faine, are fluență pe alocuri
0
DChose pablo, multumesc pentru lectura
0
ACUn text in care refularile sunt exprimate direct, intempestiv.Amintiri infantile despre legatura atavica cu figura paternala revino bsedant.Reflectia fiicei in imaginea materna este distrusa constant prinimagini artistice terifiante.Dualitatea fiintei este exprimata prin prezenta papusilor.Acestea asista mute la o lume de cosmar, descrisa in sapte zile ale recompunerii unui univers ostil.
0
DCMelania-Angela Cristea, multumesc pentru lectura;
0