Poezie
poveste de adormit copacii
2 min lectură·
Mediu
vin ploile și orbii
cu gene până-n pământ mătură melcii de pe trotuare
să-i puneți pe frunze strigă orbii
și ridică în aer bastoane strălucitoare să separe apele de ape
și melcii de oameni
Vasile e ud până la miezul lui de copac străin din spatele blocului
și nu pot să-i iau șoșonii ascunși între frunze nu știu să spun unde sunt agățați
pentru că Vasile n-are dreapta ori stânga el poate fi privit doar rotund
am încercat suindu-mă în corcodușul de-alături și da din punctul ăsta de vedere șoșonii sunt atârnați în corcodușa lui parte…
cu un băț lung tot gâdilam tălpile alea ah de-aș fi avut bastonul orbului să despart frunzele de tălpi
Vasile nu mă ajută și nici corcodușul
azi mă ignoră zeița
de ce? ai făcut tu ceva
ești vinovată îmi spune Dani
lasă-mă cu tâmpenia asta n-am făcut niciun rău eu salvez melcii
ba ai făcut
toți suntem vinovați
o parte din oameni vor fi omorâți prin înfometare
alții
otrăviți cu medicamente
alții
înșelați cu filozofii anticristice...
tot îl iubesc știu că lipsa de logică îl tulbură rău pe corcodușa lui parte
eu
am avut noroc cu pensia asta îmi spune o prietenă
și analizele mi-au ieșit bine si vărsătorul mi-a fost alături știi tu atunci când…
și sfântul Mina…
sigur ai făcut tu ceva…
…………………………………
adică noi…pentru totdeauna?? și n-o să ne plictisim?
si cum o să fim? ca planetele? ca sorii?
îmi imaginez cum îi gâdil tălpile cu genele zâmbesc și mi se face frică
Daniii!! culcați-vă odată că-i dimineață
………………………………………………………………….
pune-ți dracu picăturile alea să-ți crească genele
și ține-ți cumpătul
023.452
0
AS