bărbații din viața mea voiau liniște

bărbații din viața mea voiau liniște eu căutam iubiri adolescentine pe care să le transform în romane de buzunar și să plec cu ele prin lume ei filosofau despre dragoste eu doar îmi mânjeam mâinile cu sperma dăruită-n momente extatice și visam la copiii din pântecul meu fecundat în contexte bizare de oportunism literar eu am fost ovulul metaforic din poeme celebre lansate la festivaluri de artă și film când artiști obosiți și titrați regizau iubiri imposibile cu finaluri rusești sau câteodată latine în suflet există un loc rezervat speranței mă agățam de firul de iarbă crescut în barba poetului genial ce-și trăda senin jurământul sub clarul de lună din sonetele sale câinii urlau disperarea de-a fi încă o pradă în fața civilizației cosmo a mileniului trei și-o trage fiecare pe limba strămoșilor lui