Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ultimul poem de dragoste

1 min lectură·
Mediu
mă topesc pe asfalt
covor de ciocolată fină
să vină picioarele tale să vină
urmele ca steluțe eu bulevard
adun sclipirile
apoi ard
mă mistui încet să privească
flămînzii de frumusețe
bolta cerească
de la picioarele lor
să înnebunească de dor
și să rostească
aici s-a topit de amor
ultimul muritor
se știe
cititorii vor deveni
veșnicie.
064623
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
57
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “Ultimul poem de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13950709/ultimul-poem-de-dragoste

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
ultimul poem de dragoste s-a topit voit înamorat pe asfalt sau mai bine pe bulevard unde picioarele cititoarele în stele în colțuri pingele de iele ce vor înnebuni de dor orice muritor bolnav de amor de poem de dragoste ca o pacoste!

Ottilia Ardeleanu
0
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
un comentariu poetic aici :)
Mă gîndeam la steluțele ce imortlizează celebrități. La inutilitate, trecere, deșertăciune. Mulțumesc de trecere.
LIM.
0
@aurel-sibiceanuAS
Aurel Sibiceanu
Poate ultimul poem
de dragoste vară-toamnă!

Că acum vine decembrie,
cu nea și bucurie de copii,
cu brăduleț și steluțe mii...

Și vine și Ea!

Parcă o văd, ca de atâtea ori,
și în poemele dumitale!
Este iarnă, e frig, este rătăcită
într-un crâng de mesteceni,
singurul loc în care este cald
este respirația Ei și căușul palmei
în care, lumină din lumină,
chiar un fulg de zăpadă aduce...

Printre mesteceni trece,
văzută doar de poet,
umbra lui Vronski...

La multă nesfârșire
îndeamnă poemul acesta...
0
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
un comentariu ce face bucurie sufletului. Nici nu se putea înțelege mai bine, nici nu se putea zice mai bine. Un ochi obosit de noapte vă mulțumește înaintea închiderii.
LIM.
0
@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc
mă topesc pe asfalt
covor de ciocolată fină
să vină picioarele tale să vină
urmele ca steluțe eu bulevard
adun sclipirile
apoi ard - stelele își pierd frumusețea atunci când le risipești din sufletul tău altfel de cum ți-ai dori, ceva ce îmi atinge sufletul în mod deosebit din egoism vreau să păstrez cu sfințenie ( asta referitor la steluțele adevărate)!!!

Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care îl poate trăi Omul, ceea ce desprind din prima strofă mă duce cu gândul la acea ardere interioară pe care uneori nu ne-o putem explica și încercăm să ne exteriorizăm în fel și chip.

Forma de expresie a acestui poem e directă, e de fapt o manifestare a spiritului mistuit de dragoste. Poezia este o artă iar iubirea e întruchiparea poezie.
0
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
doamna Maria Prochipiuc, aveți dreptate cu risipirea steluțelor ca o mistuire. E bine că ele există în sufletul nostru. Poate că am exagerat zicînd acolo, dar simțeam nevoia unei mistuiri pe un poem deosebit.
Ultimele cuvinte ce le-ați lăsat aici m-au încîntat cu adevărat. Mulțumesc.
LIM.
0