Poezie
sub cerul liber
1 min lectură·
Mediu
Și dacă uitarea e un veșmânt acvatic
ce cade la nesfârșit din privire
peste un corp colțuros, în mâlul
pe care-l duce cu sine, după ploile repezi -
vârtejuri propulsează în aer mici întâmplări
trecute. Ca punctele de lumină
ce traversează văzul închis de pleoapă
sunt ele, la stingerea zilei.
Lângă râu, îți așezi figuranții:
cuiburi de pietre, în care sfârâie focul
și aruncă umbre pe fețe - acele expresii
ce-și pierd fixitatea, atinse de căldura
tăciunilor. Sub cerul liber,
gândul capătă paloarea unui mort tânăr.
Pentru că noi - acum abia - stăm față-n față,
deși nu ne mai recunoaștem după micile semne
înșirate pe pânze de-ntuneric, în limba locului.
Ca și cum, pentru un scurt răgaz, apele
s-ar trage-n amonte și n-am mai păstra cu noi
decât acel Cuvânt, pe care-l rostește nu gura,
ci ființa căreia i s-a dat.
074.693
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “sub cerul liber.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13950619/sub-cerul-liberComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGfoarte frumos spus/ acel Cuvânt, pe care-l rostește nu gura,
ci ființa căreia i s-a dat.
sau/ Ca punctele de lumină
ce traversează văzul închis de pleoapă
sunt ele, la stingerea zilei.
în aceste rânduri am văzut eu cum se petrec lucrurile sub cerul liber
cu plăcerea lecturii, silvie
ci ființa căreia i s-a dat.
sau/ Ca punctele de lumină
ce traversează văzul închis de pleoapă
sunt ele, la stingerea zilei.
în aceste rânduri am văzut eu cum se petrec lucrurile sub cerul liber
cu plăcerea lecturii, silvie
0
LMpovestire. Nu mă încîntă limbajul, se poate reveni pe text, se poate constrînge și ajusta. Ideea e bună, formularea lasă de dorit. Nu cred că trebuie să explic, aveți înclinație și înțelegere. E puțin de muncă aici.
LIM.
LIM.
0
EIDistincție acordată
\"Uitarea este un veșmânt acvatic\" - asta fiindcă ea se așează ca un văl de ape peste trecerea noastră prin viață. Rareori, la ceasuri de cumpănă, apele se învolburează și amintirile, ca niște \"puncte de lumină\", mai întretaie existența, atingându-ne cu aripa diafană, \"la stingerea zilei\".
Textul curge printre metafore și limpezimea acvaticului, prefigurat în râu, se așterne ca o cortină în spatele căreia figuranții clipei, noi, efemeridele din valea eminesciană, ne jucăm rolurile. Și fiecare suntem închiși în câte \"un cuib de piatră\", arzând dogoritor la flacăra vieții. Deasupra noastră stă \"cerul liber\" sub care gândul - splendidă metaforă! - \"capătă paloarea unui mort tânăr\".
Ne recunoaștem unul pe altul doar prin palidele semne ale clipei, când ne-am întâlnit, fulgurant, prin viața ce s-a deșirat asemenea unei \"pânze de-ntuneric\", în \"limba locului\".
Rămâne cu noi doar Cuvântul primordial, dăruit de Sus, care ne trage spre obârșii, în bătrânii și uitații, adesea, părinți.
Un text sensibil, purtând pe umerii lui cobilița tainică și bogată a cuvintelor!
Cu prietenie, Emil Iliescu
Textul curge printre metafore și limpezimea acvaticului, prefigurat în râu, se așterne ca o cortină în spatele căreia figuranții clipei, noi, efemeridele din valea eminesciană, ne jucăm rolurile. Și fiecare suntem închiși în câte \"un cuib de piatră\", arzând dogoritor la flacăra vieții. Deasupra noastră stă \"cerul liber\" sub care gândul - splendidă metaforă! - \"capătă paloarea unui mort tânăr\".
Ne recunoaștem unul pe altul doar prin palidele semne ale clipei, când ne-am întâlnit, fulgurant, prin viața ce s-a deșirat asemenea unei \"pânze de-ntuneric\", în \"limba locului\".
Rămâne cu noi doar Cuvântul primordial, dăruit de Sus, care ne trage spre obârșii, în bătrânii și uitații, adesea, părinți.
Un text sensibil, purtând pe umerii lui cobilița tainică și bogată a cuvintelor!
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
FCVa multumesc tuturor pentru observatii si aprecieri.
cu prietenie,
Florin
cu prietenie,
Florin
0
ASParcă presimțeam că vei ieși din eseistică!
Iată o \"poveste\" bine chivernisită,
străbătută de comparații dure uneori,
pentru a ține cetitorul pe Cale...
Finalul este aproape epifanic...
Considerație, Sibi
Iată o \"poveste\" bine chivernisită,
străbătută de comparații dure uneori,
pentru a ține cetitorul pe Cale...
Finalul este aproape epifanic...
Considerație, Sibi
0
FCmulțumesc pentru semn, încerc, încerc să mai ies și din eseistică :) dar nu de tot... ăst poem-poveste l-am alcătuit pe undeva prin cheile Poșagăi.
cu prietenie,
Florin
cu prietenie,
Florin
0
gândul capătă paloarea unui mort tânăr\"
...\"n-am mai păstra cu noi
decât acel Cuvânt, pe care-l rostește nu gura
ci ființa căreia i s-a dat.\"
Am citit cu plăcere un poem frumos. Las aici un semn. Cu stimă, Ioan Barb.