Jurnal pe bilete de autobuz 10

imi permit sa-ti raspund aici draga anni
eu nu m-am referit la tine nici nu am observat ca tu
multam spui dar chiar daca tu scrii cu alte sentimente tot aia se intelege imi pare rau evident ca nu trebuie sa ne spunem intre noi dumneavoastra(aici ai fost putzin rea) am facut aceasta comparatie sa se inteleaga mai usor nuantele poate unii dintre noi chiar nu le sesizeaza
cu drag

intre spatiile literare mi-e greu sa urmaresc cine ce doreste...n-am timp, din motive subiective...poezia si noptile imi sunt numarate , mie, da tocmai mie...si atunci si respiratiile si literele, si atunci mi-e greu sa citesc tocmai de la tine, cind nu te-am mai citit de atita vreme ce citesc...e simplu sa dai verdicte, e mai simplu sa te uiti de departe spre tot ce se misca...eu nu mai uit cu lupa, eu sunt o lupa a marului univers ramasa opaca...degradata in timpul cel mai scurt, iti doresc succes si te scuz, multam domle

adevarat iti spun
nu m-ai scuzat
cu drag

daca ieu iti spui ca te-am scuzat , apoi ca te-am inteles , nu te impacienta, dar stiu, nu ma cunosti, eu ce spun, asa si fac si asa se intimpla, din acest motiv am eu probleme, singurul om care stie ca e asa , e fiica mea....si apropos am facut corecturile...si daca spun ca viata e un puzzle ptr unii si un fel de tavaleala in cuvinte, asta cred...mi-e dificila partea de gri a lumii, eh, o educatie greoaie, inflexibila....nu ma scuz, ci perseverez

am perceput aici granita dintre solitudine – ca o alegere de buna voie, constienta, pentru a cauta in adancul fiintei si a te inalta spiritual - si singuratate – ca o consecinta dureroasa a esecurilor relationale, costisitoare din punct de vedere psihic, istovitoare

Si eu dormeam,nu numai Buharin,pina ai inceput sa calci pe granite subtiri strigatoare...la cer.
Mi-a placut.

Tristețea ta merge pe poante, trasează linii subțiri în inefabil. Mi-a plăcut:\" poze alb negru îți desenează
delicat între umăr și ureche\". Să ai o zi senină, plină de culoare! Cu drag,i

fain text: venind din ideea centrala (calatoria fara popasuri, ca o viata alunecind neincetat spre moarte) si din prozodie, scrierea respira si curge lin. o simt spusa intr-o tonalitate lenta, descendenta, si e minunat daca ai reusit ca ideea sa armonizeze cu exprimarea textului.

in plus, te joci frumos cu notiunea \'timp\' (filmele b/w, anii \'60 sunt elementele care trimit la un trecut ce-ti apartine, iar finalul \"Buharin va dormi/ să nu-l trezim\" deschide axa duratei foarte mult).

asa e, solitudine peste solitudine si mai ales o cautare istorica a linistii sufletesti, stiu ca vin nu stiu ce lupi de toate felurile din alfabet: si latra la mine , sustinind ca nu-i loc de jurnale pe aici, sper ca si tu sa continui articolul-eseu despre romanul francez contemporan...care acum citiva ani m-a speriat in asa un hal, intuind ca directia ne va arunca de pe traiectoria noastra literara in care ne obisnuisem...

uite aici sugestia dezradacinarii spatialo-temporale mi se pare ca se percepe excelent. nostaligia e maibine delimitata si mai plastica poezia, ceea ce eu votez permanent. as zice ca tu descrii minutios o stare de spirit acut-sfasietoare

imaginea alb negru e atat de folosita in pozie azi uf.ca si sepia
pe cand trecem si noi la plasma?
mary

ai dreptate, sa ma scuze cei din acest secol, eu ma las inca torturata de alb negru si sa nu va povestesc cu cita uimire trimet un mail, dar nu as scrie o poezie despre acest act de comunicare, dar imi dau lacrimile - la propriu - cind primesc o scrisoare de citeva pagini, prinposa timbrata si scrisa cu stiloul...asta respect fata de perceptie, gustul de plastic este cam searbad , nu credeti?

aici e carnaval, 2 milioane de oameni au invadat orasul, se respira in aer de bere...parca a venit o furtuna si m-a aruncat afara din viata, de aceea fug eu de acasa, iar tu ai inteles , demult deja, pe ce ruta am luat-o...sper atunci cind am ajuns la final sa ma pot culca si eu ptr o noapte intreaga, vorba luanei, fara sa imi string la piept plaminii, in speranta ca-i mai gasesc cind ma trezesc...

titlurile la raspunsurile tale sunt fascinante, spun intr-un cuvint ce ai gindit tu in milisecunda, dar \"ciornai\", ce e, vezi , nu pricep, poate ca de la carnaval mi se trage, asta asa ca sa am o scuza...
calatoria asta pe care am inceput-o cred mai bine n-o termin, ca vorba ta, perceptia mea este cam diferita de a bucurestenilor, iar de prieteni sa nu mai vorbim si Jurnalul a inceput la bucuresti...hai spune-mi cei-i ciornai
(iar la Jurnal 9 cred ca am pus intrebari ptr ca nu mi-a venit sa cred, ca tu, criticul care da-i cu barda de la loc comanda: zici asa, da doamna e buna), uneori ma intreb daca nu esti suprasolicitat cind faci aprecieri pozitive?

\"vezi
poze alb negru îți desenează
delicat între umăr și ureche
ideea\"
...superb.
un fel de întoarcere în timp, Buharin doarme, să nu-l trezim...

interesantă această privire de sus și totuși din interior. textul are o tentă melancolică și îmi place.:) totuși nu-i găsesc lui Buharin rostul.

la recitire,
andrei

el a fost mult inaintea mea, am tot auzit de el, de fapt...de fapt...istoria se scrie din spatele unor graniti unde filmele au alte poze...sa ne multumim cu ale noastre...multumesc de trecere si poate ti-am dat un sentiment al calatoriei mele ce va mai dura

stai putin ca incep sa inteleg. :) gata! i-am gasit si locul lui buharin. acolo in trecutul lui dar si al nostru ;).
numai bine,
andrei

cred ca e \"negru\", anni, si oricat de solicitat as fi, nu ma pot imbata,imi pierd doar servodirectia

ciornâi...sigur ca stiu, evident, dar scrierea la tastatura ta m-a dus in eroare, scuze, pe curind

stiu, Buharin dormea demult...noi eram deja treji...iti multam ca ai trecut pe la mine si ti-ai mai si dramuit ideile ptr poezia mea....nu ne vor parasi , n-ai grija, si cu noi nu numai el au avut ceva ....take care

evident, ce ne mai ramine de facut....sa speram ca poezia nu va dormi si ca ne vom slefui ....

iata o posibilă deschidere către o ontologie a somnului sfâșietor ,fără vise...

te referi la somnul meu, al poeziei sau al lui Buharin...spune-mi...ptr mine (in paranteză) e important....te mai astept , ca cititor nou...fara sa fac freo reclama speciala...

poezia este modesta, in ciuda asezarii in pagina. Daca este nevoie am sa revin. Punctual.

sa speram ca nu-l va trezi nimeni....si nici pe ceilalti, multumesc pentru perceptia pozitiva....iar punerea in pagina de care se vorbea...: este vorba de un dialog pe o vedere, atunci probabil ca oricine ar fi scris rind sub rind

pana nu ma intorc cu albumele
in ca noi toti
ne vom
revedea

Un poem foarte profund al aparentelor, al fatetelor, al granitelor, de la granitele intre tari prin granitele intre timpuri si intelegeri ale timpurilor/istoriei pana la granita \"epidermica\". Aceea se surprinde din exterior in mii de ipostaze si in mii de interpretari de catre aparatul de fotografiat, dar din interior de acel ceva care depaseste orice granita, orice fateta, orice aparenta, orice parte rupta din intreg. Sa nu-l trezim pe Buharin, pana cand nu zarim cele doua taisuri ale cuvantului, care ne va inflori asemenea unei aripi de inger intre umar si ureche si ne va desena delicat, in culori de penite, epiderma aceea pe care taisul nu o taie, ci o infloreste.

poate poti sa-mi spui cite ceva si despre Jurnal ...nr 11...commul tau la acesta e mai frumos decit tot ce-am gindit eu, da , acum vad ca nu sunt singura cu aceste ginduri, si daca se mai trezeste buharin cred ca e de rau....Maria te mai astept neaparat la analize PE BUNE:...

atâtea despre acest text contemporan tocmai momentului când putem traversa Casa Europeană.

multam de semn, ciudat, si in virtual se pare ca tot mai doresti sa stii cine iti citeste ...ideile
da, am intrat in UE, dar este greu sa te tii...

din mers, văd că nu face stații. Vederile sînt ditamai viziunile. La ce bun granițele? Cu penița la pălărie, mi-am făcut abonament la autobuzul 10.

imi pare bine sa citeasca cineva cu ochiul pentru detaliu...poate ca pe tine ar fi dorit sa te cunoasca Dostoievski

Anni, cred ca ne leaga experiente comune de granita:), e ca si cum ce ai scrie ar putea fi scris si de mine, ca esenta. Cat despre comentarii, e ca si cu o poezie, inspiratia e cea care le scrie. Poezia ta pur si simplu m-a inspirat, am vazut parca deodata si in tine si in mine si peste noi. Ti-am descoperit cu mare bucurie poeziile, chiar daca nu comentez, uneori din teama ca fantezia mea sa nu se potriveasca cu intentiile tale. La Dostoievski din poezia urmatoare ma intorc mai tarziu. Nu l-am citit din copilarie si chiar ma framanta de vreo cateva luni sa-l recitesc...Iar de comentarea Jurnalului 12 nu ma ating inca, stau si eu cu sireturile dezlegate si imi ridic fata, sa ma bata soarele...

finally un comm ptr aceste imagini care mi-au sarit in brate la ultimele calatorii , care sunt din ce in ce mai dificile...sper sa ne mai sfatuim ca peste garduri si nu granite

cenzura s-a ridicat, atunci înseamnă că numărul ales de tine 10(al divinității) și-a făcut efectul...din păcate nu pot repeta comentariul, dar râmâne amintirea noastră ca punte între alb și negru

zici tu ca s-a ridicat? bine ca aflu, ptr ca pot sa astept eu mult si bine sa se bucure cei pecetluiti de mine cu commuri sa-mi dea un semn...sper sa le citeasca totusi cineva, cit de destept va fi cel care ne-a citit ascuns la el acolo \"cind dormea Buharin\"...iti multumesc de trecere si sper sa iti parvina si cite alte bilete din autobuzele mele din care cred ca mai bine nu ma mai dau jos, ca ma ia cenzura si imi arata ei mie auzi tu \"jurnale\"....cind toti muncesc eu stau si ma gindesc la Dostoievski, recunosc, nu mai fac...azi