înșelăciunea este amară
precum gustul unui sâmbure de prună
spart între dinți
și mereu atingi cu limba
cerul gurii, universul, o gaură neagră
fulgii de nea
și gustul ăsta pe care
iubirea se atinge
cu un vârf de deget
și apoi se pune sare
ca pe o rană adâncă
pe care se pune sare.
iubirea dezgustătoare
iubirea care trece.
o atingi ușor și atunci
creierul
si cu toate că simt ceea ce sunt,
precum soarele care dispare cu fiecare amurg
îmi dau la o parte câte-o mască în fiecare seară
dar imaginea devine din ce în ce mai neclară
și nesiguranța
sunt fericit când îmi las capul pe spate
închid ochii pe rând și-mi pun creierii în centrifugă
și mâna ta ruptă
și zilele trecute
…
sunt inconștient
mă uit în golul golului
în
totul a devenit limpede când ți-am spus
da, eu sunt gabriel, gabriel al tău iubito
ține-mi aproape trupul meu istovit
în noaptea asta vom lăsa urme de sânge proaspăt
sub
Ne-am putea uni destinele în 48 de ore
Pe toată lungimea și limita canalelor de televiziune
Și toate problemele ne-ar apărea în direct
Și lumea ar mușca din ele
Vărsând lacrimi din fiecare casă
îmi ating sexul
îl simt într-o masculină intimitate
deliberat moral
voluptate
privesc la monștrii care ies din mine
și mi se scurg în palme
scârbit îi voi ține aproape
te întorci pe partea cealaltă
și știu
că ai ochii deschiși
și mâna mea se lasă greu
peste carnea ta
și-ți spui povestea în tăcere
nu există cuvinte care
să nu ucidă gândul
că tu
îmi aștept rândul să intru pe ușa din dos e frig ploaia se
lasă pe mine într-un stil greoi mi s-au umezit mustățile și toată nicotina strânsă acolo se topește între buze privesc asfaltul
ea zise că mă dă dracu dar eu i-am zâmbit larg/ și am căutat din priviri aparatul de fotografiat/ ea.../ ea își căuta mingea galbenă și începuse să fredoneze vrute și nevrute/ se gândea probabil la
mai știi zidul de cărămidă roșie
ne înghițea pe rând trupurile pătimașe
în noaptea aceea
ne-am măsurat răsuflarea
piele pe piele
mai știi pe câte bănci
ne-am lăsat povestea să
apari ca un vrej de mazăre
peste pietrișul dur și umbra ta
în geaca de piele pare albastră
te iubesc!
sunt un pic beat și mă gândesc la tine
erai parcă acolo dar se pare că suntem
când eram mic am vrut
să o violez pe profa de biologie
era tunsă franțuzește și părul îi tresărea
la fiecare pas
mergea repede
se grăbea întotdeauna
pe stradă
trec pe lângă
de atâtea ori aud
imaginea ta curgând pe marginea chiuvetei
dimineața asta chipul tău pare palid și osos
trecut prin amorțeala nopții
tu taci acum îți simt
un gând ascuns sub piele
Indienii domnului de după ușă
Au murit
Pentru nimic.
Și totul spus o dată
Și totul pierdut într-o cadă cu spumă
Acolo, undeva, se pare că a fost destul.
aprindem felinarele
și privirile ard încet
și moliciunea trupurilor
transpare gri
revărsată pe perete
se împarte în două
a venit vremea
îmi curge sânge din nas
privesc tăcut
privirea îți picură
ca dintr-o rană
deschisă
bobițe de sânge
închegat
preiau o altă viață
și-n toată lumea asta
un singur pat
o mână
cafea, țigări
un strigăt
de dimineață
În fiecare seară apărea o femeie slabă în fața lui și-l fixa cu privirea. După un timp el se simțea rușinat și lăsa capul în jos și ea, cu un clește mare de grădină, îi tăia nasul și îi aranja părul
îți tai unghiile
cu o mașină veche
de tocat carne macră
și alte mărunțișuri
după sexul în 4/4
privirile coboară
oblic pe masă
nu-ți poți dori
pâine prăjită și
compot de
în camera de hârtie stăteam goi și număram pietricele colorate cu miros de scorțișoară vanilie și portocală ne împreunam picioarele reci sub așternuturi adormeai zâmbind iar eu priveam cum