Secvență

În fiecare seară apărea o femeie slabă în fața lui și-l fixa cu privirea. După un timp el se simțea rușinat și lăsa capul în jos și ea, cu un clește mare de grădină, îi tăia nasul și îi aranja părul de pe frunte. Îi strângea nasul în pumn până ce auzea carnea trosnind și picături mici de sânge cădeau pe podea. În decorul vag al camerei apăreau oameni pitici care aveau haine albastre și foarte strâmte. Se apropiau cu teamă de el și îi aruncau flori la picioare. El nu spunea nimic și ei se întorceau pe călcâie și dispăreau în fundal cu un aer disprețuitor. Femeia slabă stătea într-un colț și începuse să-i prezinte propria cameră, arătându-i propriile obiectele de mobilier, cărțile și tot felul de nimicuri care mai erau pe acolo. Stătea pe pat, nemișcat, privind balta de sânge și florile aruncate pe podea. A reușit să-și ridice privirea abia atunci când femeia a ieșit din cameră râzând isteric.