Poezie
Tacit
1 min lectură·
Mediu
privirea îți picură
ca dintr-o rană
deschisă
bobițe de sânge
închegat
preiau o altă viață
și-n toată lumea asta
un singur pat
o mână
cafea, țigări
un strigăt
de dimineață
și trădarea din amurg
ne căutăm
orbește
și în tot dezmățul
ăsta se ascunde
cel puțin
unul dintre noi
viața se oprește
în groapa comună
la ieșirea
din orașul
cu dimensiuni
și lumini stinse
zâmbim cu fața la perete
câteodată nu ne privim nici noi
013.009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Cornea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Cornea. “Tacit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-cornea/poezie/231486/tacitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"viața se oprește
în groapa comună
la ieșirea
din orașul
cu dimensiuni
și lumini stinse\"
Ce avem aici: o perceptie lucida asupra realitatii...
Am spus lucida... deocamdata...
Uneori tehnologizarea paranoida a lumii in care traim ne face sa uitam de simplitatea mormintelor de la sat, de drumurile in care intri in noroi pana la genunchi... de WC-ul sapat o data la cativa ani in alta parte a curtii...
Orasul cu sticla, betonul si luminile sale ne facem sa simtim, pe unii dintre noi - nu chiar pe toti(!)- ca niste zei... unii chiar mai mult decat atat se simt zei...
Avem impresia ca vesnicia a devenit mondenitate...
Dar odata cu stingerea luminilor, la iesirea sau \"iesirea\" din oras constientizam cat de amagiti suntem... si cat de la fel suntem...