în camera felinarelor

dai o nuanță metafizică în text. remarc poezia ta și observ 2 etape ale textului tău. prima etapa e în camera și e mai mult descriptivă, etapa a 2-a e o evoluție spre un delir al simțurilor. mi-a plăcut \"rostirea paralitică\" și remarc versurile \"a venit vremea/ îmi curge sânge din nas\"... cândva vei deveni nu doar un simplu postator de poezi.
mult succes Andrei

\"în camera asta
trupul tău gol așteaptă
desfrânarea și
un descântec al meu
în rostirea paralitică
a simțurilor\"

Draga Andrei,

Uneori chiar si cea mai puternica masculinitate poate fi jenata de astfel de momente, ca cea cu scurgerea de sange...
Aproape de dezlantuirea poftelor, si lepadandu-se de orice gingasie, ea se va fi mirat si tu te vei fi simtit altfel... decat de obicei...
Trag concluzia ca ai un caracter puternic din moment ce evoci cu atata farmec momentele tale de slabiciune...
Asta imi aduce aminte de un film pe care eu l-am vizionat recent, un film frantuzesc...
Era vorba acolo de un individ destul de romantic, aparent neputincios prin \"gingasia\" sa vis-a-vis de o anume Julie, o tigroaica osciland intre brutalitate si noblete... si in tot timpul acesta el era prieten cu o anume Anne...
La prima vedere, David, putea afisa falsa postura a unui efeminat... puterea sa avea insa cu totul alta natura...
David excela la capitolul firesc... ceea ce, daca bag eu de seama, e mai de dorit la un om... Chiar si pe undeva, prin Scriptura scrie ca e mai de dorit un intelept decat 10 viteji la un loc.
Andrei, parerea mea, esti un intelept.