Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Da

1 min lectură·
Mediu
când eram mic am vrut
să o violez pe profa de biologie
era tunsă franțuzește și părul îi tresărea
la fiecare pas
mergea repede
se grăbea întotdeauna
pe stradă
trec pe lângă mine doi copii
vorbesc în șoaptă și
își duc alene pașii
în drumul lor spre casă
un bărbat cu o meșă grizonată
pășește mărunt
aș fi vrut să am părul creț
am un prieten
are bucle îl invidiez
mereu bea bere din chetă
vorbește rar și chestia asta
mă scoate din sărite
cu mâinile în buzunare
privesc extaziat o pisică
se strecoară printre mașini
și în toată liniștea asta
rămân la fel de mut
ca o dorință inefabilă.
acum revin la normal
în spațiul meu atemporal
în aceeași blugi pătați
privesc pereții unul câte unul
și toți prietenii mei sunt
în altă parte eu îmi reiau
bucățica mea de rezonanță
și fumez țigări cu filtru
înghesuit la masa din bucătărie
acum că mă știu
aș fi putut să mă înving
013.818
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
162
Citire
1 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Cornea. “Da.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-cornea/poezie/234638/da

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@albert-catanusACAlbert Cătănuș
imagini bruște, care la prima vedere n-au legătura între ele. par rupte din context, dar puse cap la cap alcătuiesc un puzzle complicat: e viața noastră în textul acesta al tău andrei, viață plină de obsesii, de dorințe de fragmente de povești nespuse, de imagini întipărite pentru totdeauna în memorie. iar la final te-ai depășit la puterea a 3-a. e ceva din \"lumea e o scenă, iar noi suntem actorii.\"
bun Andrei, evoluezi vertiginos.
sincer, amicul tău.
0