Anghelina Tiberiu

O pizdă-nfierbântată și chemândă; Þigara care arde-n mâna stângă; Picioare doritoare, gata să mă strângă; Sunetul tutunului arzând în umbră; Gemetele domnișoarei mută; Scrumul se prelinge pe

Ai luat un cuțit din rastelul cu obiecte ascuțite pe care-l aveai lângă patul din camera ta, lângă noptieră. Ai tăiat puțin din propriul chip și ai lăsat să picure stropi de vise, apă cu

Metroul a plecat din stație. Molcom, la început, cu scâncituri metalice apoi, prinzând curaj, înaintă spre tenebrele pământului, ca o râmă ce încearcă să scape de atingerea pescarului ce-și caută

Dacă vezi acestea înseamna c-am murit… înseamnă c-a murit tot ce-am fost înainte de a te cunoaste. Daca vezi acestea înseamnă c-am reânviat prin tine și prin tot ce ne-a unit vreodat’. Prin amintiri

Scena 1 Necunoscutul Strazile unui oras intr-o seara ploioasa. Necunoscutul, imbracat in sarafan, cu capul in pamant, se vede umbland incet. Ajunge la un bar. Se uita la usa. (Cadru strazi.

Manele în sala de clasă. Nimeni nu dansează. Proștii... se emancipează.

am un nasture cusut pe mijlocul burții pecetluiește un mușuroi de vipere transpir venin mușcă-mă

Teatru postmodern în 0 acte Personaje: Nici unul. Actul 0 Scena 0 [Scena este goală, întunecată. Sala este goală, fără spectatori.] Sfârșit!

caldură orbitoare, soarele sunând a oraș raze ce se lovesc de geamurile cuburilor, în care stau suflete amețite, putrezite, si aterizeză forțat pe asfaltul înnăclăit ce se prinde de trecători

Tramvai plin de goliciune, Călătorind cu mii de suflete pierdute, Înnotând prin mării de mașini slute... În el un singur chip, doar o privire, printre cele dispărute. Ochi negrii ca spațiul

Iubito, Îți scriu acum, pentru ca doar atunci când am nevoie, o fac și pentru că doar tu și bunul Dumnezeu mă cunoașteți îndeajuns de bine. Îți scriu acum pentru că mă simt singur și trist dar mai

Sunt un cadavru lepădat pe pământ Cu ochi uitați deschiși, contemplând întunericul, Cu mâinile împreuiate, protejând secretul, În costum de-nsurătoare, fără mireasă-n haine albe, Tânăr, mort dar

Motto: Sunt multe de văzut în cartier: Atâta viață cât mister, Atâtea șoapte mișcătoare Și multe vise ce plutesc... Într-o mare de uitare. Seară! În depărtare manelele s-aud... Cartierul

Stihuri fremătate de volbura prostiei Patul îmbâxit: stup de muște negre, Þine visele scăldate în sâni și pizde... Ce vor fi mâncate, la rândul lor, de mii de molii. Vorbești ca și cum totul ar