Poezie
Vise...
Mai multe poezii.
5 min lectură·
Mediu
Vise
I. Un vis de-al meu
Într-o zi te-am visat trecând, mergând încet sau stând,
Te-am văzut cum mă iubeai și te iubeam dar a trecut.
Aș vrea să te cunosc, iubirea mea, șă te ating și să te vreau,
Dar viața nici că m-ar lăsa, chiar dacă tu ai vrea.
Ne-am plimba încet pe străzi pusti, și am visa.
Te-aș săruta pe gâtul alb, și tu frumoas-o m-ai lăsa.
Noi ne-am opri la o cafea, și ne-am privii în ochi sorbind,
Și m-ai dori și m-ai privi și ne-am iubi atâta timp.
Iar iarna de va fi venit, în ninsoare noi om sta,
Și ne-o ningea și ne-o plăcea și zăpadă ne-om făcea.
Fulgii-ncet se vor topi, căldura dragă ei ți-or vrea
Și eu la fel și tu pe-amea și ne-am iubi, nu ne-ar păsa.
Dar tu ești doar un vis de-al meu, ce-ncet se stinge adormind,
Eu te doresc dar ești nimic, sa poate ești dar n-ai venit.
Eu singur stau, încet eu plâng, singurătatea o aștern,
Pe-o foaie de hârtie ce arde-ncet și plumbuit eu mă deștept.
II. Veșnic doar un vis
Stau singur și privesc orbit
Cum m-ai lăsat și te-am dorit,
Singurătatea m-a orbit,
Iar acum stau îmbătrânit.
O altă reverie ești
Și te-am creat să mă dorești,
Dar chiar și tu te-ai izbăvit
Și-ncet m-ai părăsit.
De ce moartea vrea să ia
Tot ceea ce doresc ?
De ce realitatea e
Iar visul e neîmplinit ?
Stau singur și privesc dorind,
Cum te vroiam dar n-ai venit,
Singurătatea m-a cuprins
Iar tu ești veșnic doar în vis.
III. Să mă car
În noapte este moarte și-ncerc să te ating,
Dar tu ești întuneric și nu pot să te prind,
Sărut încet în aer, sperând să te cuprind,
Doar vântul îmi răspunde și-mi spune că mă mint.
Dar mai sărut odată crezând că eșt aici,
Întind încet și mâna dorind să te ating,
Încet te-aș strânge-n brațe, aici tu de ai fi,
Dar nu e decât luna, și câinii ce sunt vi.
Aștept crăiasă sfântă, aștept și nu-n zadar,
Să te atingi de mine, să mă săruți măcar,
Dar vântul mă lovește și-mi spune să mă car !
Eu plâng încet în palme cu sufletul amar.
Doar vântul mi-e prieten și-mi spune adevăr,
Tu nu mai ești aicia, și nici n-ai fost măcar,
Eu mă gândesc la tine, tu nici nu ști că sunt,
Că eu ți-aș fi aproape, că te-aș iubi râzând.
IV. O altă reverie
Un parfum dulce amar, prin frigul iernii se simțea,
Ea îmi zâmbea încetișor și dulce îmi șoptea.
Îmi săruta suspinul greu, și-ncet mă mângăia,
Îmi atingea buzle moi și pacea mi-o dădea.
Îi descheiam bluzonul alb, și sânii vii erau,
O sărutam pe corpul tot și voluptatea aduceam.
Ea-mi atingea ființa grea cu sufletul ei gol,
Ne sărutam și ne iubeam, atingeri ne șopteam.
Ea se-așeza pe mâna mea și o țigară aprindea,
Eu o priveam îndrăgostit, pe chip o sărutam.
Și peste noi un somn adânc, neînțeles, cădea,
Chiar și în vise ne-ntâlneam și ne îndrăgosteam.
Dar m-am trezi și nu era, eram doar eu visând,
Și am privit îngândurat spre noaptea ce trecea.
O altă reverie doar, fusese chiar și ea,
Eu o iubeam și o simțeam și totuși nu era.
V. Ah !
Ah ! cât de mult aș vrea,
În noapte să te pot avea.
Să te strâng la piept,
Să te sărut încet.
Ah ! cât aș mai vrea.
Ah ! măcar de aș putea,
Odată să te pot avea.
Să mă iubești,
Să te iubesc.
Ah ! măcar de aș putea.
Ah ! tu de ai fi aici,
Demonii să mi-i întreci.
Să îi dobori,
Să îi omori.
Ah ! măcar de-ai încerca.
Ah ! și moarte-aș îndura
Dacă aș ști că dincolo de ea,
Ești numai tu,
Și demoni n-aș avea.
Ah ! măcar de-ai vrea.
VI. Să pot cânta
Stau în banca mea și zic nimic,
Sunt mort și parcă nici n-am spirit,
Mă uit în gol spre infinit,
Și nu găsesc nimic de amăgit.
Din reverie am ieșit demult
Iar melancolia, râzând a dispărut,
Dar eu doresc să scriu, ce mult aș vrea,
Să pot cânta ce tot nu am putut.
Să îndrăgesc mai mult eu aș fi vrut,
Să o iubesc mai mult aș fi putut,
Dar mândru cum am fost n-am îndrăznit,
Iar acum stau și mă gândesc la infinit.
Nemurirea nu am putut avea,
Singurătatea doar o pot visa,
Spre iubire nici nu pot gândi,
Dar pacea... ea veșnic se va-mplini !
VII. Epitaf la vise...
Aș fi vrut să fiu mai mult,
Dar nu am fost decât ce sunt,
Viața m-a lăsat așa
Și nu mai pot decât visa.
Iar visele mă bântuiesc,
Să dorm nici că mai pot.
Dar spre fantasme să mă-ndrept,
Nu vreau și nici nu pot !
004288
0