E ceață
O pizdă-nfierbântată și chemândă; Þigara care arde-n mâna stângă; Picioare doritoare, gata să mă strângă; Sunetul tutunului arzând în umbră; Gemetele domnișoarei mută; Scrumul se prelinge pe
Dragoste
Ai luat un cuțit din rastelul cu obiecte ascuțite pe care-l aveai lângă patul din camera ta, lângă noptieră. Ai tăiat puțin din propriul chip și ai lăsat să picure stropi de vise, apă cu
Educatie
Manele în sala de clasă. Nimeni nu dansează. Proștii... se emancipează.
The heap
am un nasture cusut pe mijlocul burții pecetluiește un mușuroi de vipere transpir venin mușcă-mă
E cald
caldură orbitoare, soarele sunând a oraș raze ce se lovesc de geamurile cuburilor, în care stau suflete amețite, putrezite, si aterizeză forțat pe asfaltul înnăclăit ce se prinde de trecători
Frumusețe zdrobită
Tramvai plin de goliciune, Călătorind cu mii de suflete pierdute, Înnotând prin mării de mașini slute... În el un singur chip, doar o privire, printre cele dispărute. Ochi negrii ca spațiul
Autoportret
Sunt un cadavru lepădat pe pământ Cu ochi uitați deschiși, contemplând întunericul, Cu mâinile împreuiate, protejând secretul, În costum de-nsurătoare, fără mireasă-n haine albe, Tânăr, mort dar
Sara pe geam
Motto: Sunt multe de văzut în cartier: Atâta viață cât mister, Atâtea șoapte mișcătoare Și multe vise ce plutesc... Într-o mare de uitare. Seară! În depărtare manelele s-aud... Cartierul
Lumea e macinată de cangrenă
Stihuri fremătate de volbura prostiei Patul îmbâxit: stup de muște negre, Þine visele scăldate în sâni și pizde... Ce vor fi mâncate, la rândul lor, de mii de molii. Vorbești ca și cum totul ar
Aș vrea !
Aș dori sa zbor spre stele și să lupt, să nu regret. Aș dori să mor in lauri, îndrăgit și mântuit. Aș putea să pot visa, dar stau treaz și chinuit, Aș visa tot ce aș vrea, dar de viață sunt
Vise...
Vise I. Un vis de-al meu Într-o zi te-am visat trecând, mergând încet sau stând, Te-am văzut cum mă iubeai și te iubeam dar a trecut. Aș vrea să te cunosc, iubirea mea, șă te ating și să te
