Poezie
Sara pe geam
3 min lectură·
Mediu
Motto:
Sunt multe de văzut în cartier:
Atâta viață cât mister,
Atâtea șoapte mișcătoare
Și multe vise ce plutesc...
Într-o mare de uitare.
Seară!
În depărtare manelele s-aud...
Cartierul e scăldat în moarte.
-Bumba!
-Bumba!
Plescăit de palme.
-Cel mic a decedat!
-Bumba...
-Vrea să-l omoare.
-Băi, vrei o gagică?
Două scutere se văd pe strade
Iar un câine vagabond,
Transpirat și răpciugos,
Umblă după carne.
-Da!
-Că nu mai știu...
-Cu siguranță este-așa.
-Du-te, dă-i ciocane.
-C-ai plecat complet diseară.
-Achtung!
-Actele de minerale,
-Cum o să scri?
-Du-te!
Un cărucior trece pe cale.
Doi copii uitați de mame
Ce vorbesc doar prostioare...
Tarâng, tarâng, trec butelii
Iar undeva, în zare, alți copii.
-Băi, strada morților!
-Băgami-aș să-mi bag...
-Ce-ai făcut?
Un bețiv trece agale
Iar pisici întunecate,
Cu blăni ce poartă mărăcini,
Umblă după carne.
-Da, am înțeles!
-Lasă lumina... lasă-mă.
-Pentru că vreau să repet din nou.
-Uite, stai așa...
Doi tineri, se doresc pe înserare,
Fata e îmbrăcată spre gustare:
Cu pantalonii scurți și roz
Cu bluza-npodobită doar
De nurii ca de nestemate.
Iar el...
E un copil nătâng.
-Stai bă, fumezi?
-Și am ieșit afară...
Râd, mai merg mai stau și se privesc.
Au să se fută mai la noapte,
Dac-or găsi vreun loc închis
Sau vreo bancă-n parc să vadă
Luna-mpodobită cu smaralde.
-Băi, băi băieții!
Alte butelii și alți copii,
Uitați de tați, vorbind prostii.
-Sunt chiar două!
-Doamne... oameni trăitori!
-Unei zile...
-Lasă-mă și pe mine.
Un trailer încărcat cu sare
Pufăie cerând răbdare.
Motoru-i o pisică mare
Ce toarce, mângăiată de stihii
Acoperind voci din canale
Și strigăte de disperare
Și pașii unor alți copii.
-Nu m-aș duce!
-Am... ai telefonul acolo?
-Ai stricat tot!
O mamă singură cu doi copii,
Cărând unul în brațe,
Își dorea să fi găsit
O altă viață printre zarzavate.
-Domnilor!
-Stați liniștiți.
-E ora zece.
-Aveți ce discuta acasă.
Adolescenți cu vise spulberate
Uimiți de cartierul cangrenos
Ar vrea să fie-n altă parte:
În paturi susurând a voluptate,
Doar sexuri goale și fragilitate.
-Domnilor, eu muncesc!
-Frumoaso, o să-ți arăt...
-Hai domne, e rea, omenește...
-Păi ce, nu plătesc?
-Da domne...
-Ești asigurat?
Pași! pe asfaltul moale
Un om se scarpină la coaie
Și se-ntâlnește cu doi care,
Par a fi îndrăgostiți.
-Bătrâni, copii, care... somnorează.
-Eu?... m-a pufnit.
-Mmmmmmm...
O dacie de-un galben căcăniu
Trezește cu luminiile-orbitoare,
Fantasmele ce umblă dezbrăcate
Printre morții vii.
-Corect, sunt vagabond!
-Băi...
Tușit de moarte:
Tutun ce-aduce alinare
Și vodkă ieftină
Lipsită de vreo boare,
E doar pișoarcă pentru vii
Ce amintește de-mbătare,
De reverie și nimic.
-E... eeeee!
-Te-ai îmbătate...
-Au venit extratereștrii...
-Cartierul e curpins de soare!
Seară.
Manelele au încetat.
Cartierul e scăldat în raze,
De la becurile înălțate
Către ceru-ntunecat.
E noapte!
002917
0