Anghel Pop

iubirea de moșie


drumul spre victorie
e un pod prea îndepărtat
am pus-o, fraților!
un ochi râde la făină
altu plânge la slănină
cine merge pe unde se uită
cruciș?

corina are ceva special, deși greu cuantificabil
dar ce-i al ei nu i-l putem lua: puțini care să troznească sensu-n vers prin toate laturile mai dihai ca ea
mereu am supărătoarea impresie că numai ea știe ce vorovește, dar asta contează mai puțin în economia poemului, pentru că boscorodirea ei fascinează

asta e o furculiță pe o față de masă?

mama castratoare naște nevroze în capul băiețeilor căsătoriți
alterarea identitară naște fabule pentru adulți
șerbane, ai putea scrie povestiri pentru uzul psihanaliștilor
ce mai aștepți?

\"Poetul a tras concluzia că suntem prieteni și a încercat pe canale alternative (messenger) schițarea unei coaliții. Faptul că la un moment dat i-am acordat vizibilitate pentru un text...\"

Sunt curios dacă poetul care încearcă pe mess coaliții este Alberto. Dintre acei puțini cărora le-ai acordat steluțe, cam Alberto s-ar încadra în profilul psihologic. Ar fi interesant să aflăm asta, înainte să se desființeze site-ul...

Despre text: Niveluri, steluțe, rebeliuni, coaliții... peste un secol nu va mai exista nimic din toate astea. Neant colorat... Iluzii meseriașe. Trucuri de nimic. Baloane de săpun... De ce să-ți bați capul? Iar peste o sută de mii de ani nu va mai fi nimeni care să știe cine a fost Che sau Dean sau omul. Norii fug, apele trec, pietrele se macină. Be zen!

Ia exemplu de la Alberto, căruia i-a fost scăzut nivelul de atâtea ori încât nici nu mai ține socoteala. Și totuși insul perseverează, se agață, e tenace. Va fi pe aici până la desființarea site-lui, adică până la Apocalipsă. So?

\"ca o lumină arămie de toamnă\"
când zic toamnă cam arămiu gândesc...
de ce nu doar \"lumină arămie\"?

de ce \"pe chipul unui stârv\" și nu doar \"pe un stârv\"?
chipul trimite la persoană, la om
mi se pare cam mult
\"un stârv\" ar fi mai ambiguu

\"prin aglomerația din oraș\"
când spui aglomerație cam spui oraș. că la țară nu prea e aglomerație.

\"ea se împiedică și îl atinge din întâmplare\"
dacă s-a împiedicat, atunci asta a fost cauza atingerii, nu mai e \"din întâmplare\"
aș păstra ori împiedicarea, ori întâmplarea

\"se privesc în același timp
unul pe altul\"
dacă se privesc unul pe altul atunci e în același timp, nu?

\"între ei o singură ușă de fier\"
de ce o singură ușă? ar putea fi mai multe? când privești pe gaura cheii se subînțelege că e o singură ușă, pt. că ar fi cam greu să privești prin gaura cheii prin mai multe uși.

\"apoi s-au uitat unul pe altul\"
dacă ei s-au uitat, atunci e clar că unul pe altul

în locul acestor explicitări inutile poți insera mici așchii de real foarte percutante

trecând de cârcotelile mele obișnuite (încă nu mi-am băut cafeaua și e deja 12 jumate!) țin să zic că istorioarele tale mi se par lirice și bine selectate, stilizate
mai ales a treia m-a lovit rău, am s-o pun în colecție
să mai scrii așa, Dănuțo

nu știu dacă fotografia grăitoare surprinde chiar scena \"mulțimii ce asistă la violarea servitoarei dezbrăcate pe scenă\", dar observ că viziunea costumierei e cu adevărat minimalistă, iar interpretele și-au intrat la maxim în roluri, judecând după figurile lor zâmbitoare și satisfăcute

pare a fi o coregrafie postpostmodernistă incitantă, mai că aș da o fugă până la Paris pentru scenografia asta
mai ales că e Șostakovici

mersi de efortul tău, Marina, de a ne ține la zi cu marea cultură a lumii

Cel mai interesant mi s-a părut primul, bazat de contrastul inedit între fremătarea apei la suprafață și pasivitatea somnului în adâncuri. Celelalte două nu m-au impresionat, deși sunt corecte haikuologic. Baftă la lupta cu monștrii, metrî!

prea mult \"acest\", prea mult \"mortal\"

domnul albu suferă uneori de acea deformație profesională de a aborda o stare poetică prin prisma educației sale filosofice
și totuși, eu cred în domnul albu și în acest poem (poate din cauză că sunt eu însumi un filosof dezabuzat), cred în sinceritatea sa lirică, în expunerea sinelui pe tava poeziei ca un cap de ioan cu ochi rânjiți de triști

ceea ce i-aș recomanda domnului albu este o atenție sporită la riscurile vetustului, la cramponarea de mode poetice depășite

domnul albu trebuie să experimenteze, să tatoneze noi forme de exprimare lirică

pentru că dacă nu Albu, atunci cine?

de ce-ți pierzi tu vremea cu prostioare, victor?
trebuie să țintești sus, vita brevis, propune-ți idealuri înalte, de pildă să-l depășești pe eliade, de ce nu pe archer, pe rushdie
hai, la treabă!

virgina asta a ta e total neapetisantă, mai ceva ca baba mea semiparalitică de la cinci
text absurd fără miză, umor fără picanterie
de ce o iei la vale, victore, ți-am acordat încrederea mea, de ce?
trebuia să confirmi
unde sunt ceilalți \"plămâni\", \"la curve\", unde?

\"elegiile vin de la adăpat\"
pășunismul în floare

\"♪♫→liiiiiiiiiiiiiniște← ♪♫\"
kitschul liric în ofensivă - floricele de word - penibilități fără adresă

\"sunt în miezul coridei
☺☺→oleeeeeeeeeee←☺☺\"
estetică de powerpoint - cultură de mess - umor de mase

\"pioneze\" corect \"piuneze\"

\"tumoara\"
cuvânt care nu există

\"vând sânge la tarif redus\"
stupizenii de mica publicitate - poezie pontoasă pe gustul cocalarilor

\"♀♂→grupa λ grupa β←♀♂\"
delir de cuvinte - simboluri aiurea

\"cu-n\"
se scrie corect \"c-un\"

\"♠♣→maaaaaaaaaci←♠♣\"
floricele pe câmpii - vine vine primăvara

concluzie - kitschul revine, oleeeee

\"cum poți să trăiești
fără Dumnezeu – mă-ntreabă îngerul\"
stil nikita

\"atunci scrie măcar un poem
fără Dumnezeu
poate-i de-ajuns…\"
stil arghezi

cam greu să postulezi absența unui Dumnezeu când stai de vorbă cu îngerul
pentru că îngerul trimite indirect la un creator al său
aici am simțit o contradicție de netrecut
vidul absenței divine nu e imuabil, fioros, din cauză că e îndulcit de lumina angelică

și cam mult scrie despre Dumnezeu un agnostic
mai înainte aveai un text că \"nu ești ateu\", acum \"un poem fără Dumnezeu\"
hmmm

poemul ăsta mi se pare totuși mai căzut pe STARE, mai bine scris dintr-o suflare
dar tehnica nu a plăcut antecesorilor mei, și pe bună dreptate
eu am prea simțit un iz de nikita
zi drept, ești încă pe orbita lui nikita?
ar trebui să ieși de pe ea
\"la umbra marilor copaci nu crește iarbă\" (brâncuși, parafrazat)

dar plusul de valoare în acest text mi se pare faptul că se simte STAREA, consumarea flăcării, nu o disecție intelectuală a unui complex ideatic, ca mai înainte

\"ca cei\" - ca acei

am impresia că scrii cu mintea, în loc să scrii cu inima
nu mă atrage o descriere rece, conceptualizată, a unei stări, ci starea însăși
te simt detașat, martor al propriei cerebralități încătușate de verbalizări
și asta nu e bine

alege-ți o stare, o emoție intensă, și intră în ea cu totul, confundă-te cu ea
așa cum în proză știi să faci

poezia de față mai păcătuiește și printr-o simetrie forțată a strofelor, care cade greu, pentru că vădesc eforturile tale de a scrie, și asta nu e bine
cititorul nici nu trebuie să-l simtă pe autor, ca și cum poezia s-ar fi scris singură

am impresia că tehnica ta de lucru este aceea de a căuta o IDEE, nu o STARE
prinzi ideea și o dezvolți progresiv, în strofe simetrice: \"cucerim, ardem, violăm, torturăm\" etc
prea multă imaginație, prea puțină simțire-trăire
tocmai imaginația te depărtează de emoția pură, vie
mai strunește-o

și apoi contradicția: \"această lume e nouă\" - \"această viață a mai fost trăită\"
nu e suficient de abil susținută de context

spor la scris

alea de pe artmajeur le-am văzut, dar astea noi, de la expoziția de față, ar fi fain să le vedem

hose, după ce se termină evenimentul, poate îl convingi pe andrei să pună un link spre lucrările sale pe net, ca să le poată vedea și cei de depărtișor, ce n-au treabă prin bucurești în viitorul apropiat, cum sunt eu. afișul mi-a trezit interesul.
vă urez s-aveți critici pertinente.

cred că revolta e față de moarte, nu față de Dumnezeu
cred că Dumnezeu e aici o întruchipare a absenței, a absurdului strivitor prin neprovidențial, a aleatoriului infinit și ininteligibil
plăcut serial, mai trec pentru viitoarele episoade ale căutării evanescentului \"cerc de fum\"

Simplitatea spunerii te avantajează, Vasile. Că de profunzime nu duci lipsă. Eleganța prezentării ideilor e un plus aici. Semn pentru o lectură rezonantă...

Lapte, miere, cârlionțat... parcă suntem la Medeleni.
Prea dulce pentru doar un catren.
Mi-a plăcut însă primul vers.
De ce așa puțin, domnule trimbulind?
Mai dă-ne!

Singura idee valabilă e \"show room de cruci\". Din păcate, nu cred că autorul va ști să o valorifice în vers alb. Dă-ți drumul la imaginație, Liviu, și mai fă o pauză de prozodie!