conquistador

\"ca cei\" - ca acei

am impresia că scrii cu mintea, în loc să scrii cu inima
nu mă atrage o descriere rece, conceptualizată, a unei stări, ci starea însăși
te simt detașat, martor al propriei cerebralități încătușate de verbalizări
și asta nu e bine

alege-ți o stare, o emoție intensă, și intră în ea cu totul, confundă-te cu ea
așa cum în proză știi să faci

poezia de față mai păcătuiește și printr-o simetrie forțată a strofelor, care cade greu, pentru că vădesc eforturile tale de a scrie, și asta nu e bine
cititorul nici nu trebuie să-l simtă pe autor, ca și cum poezia s-ar fi scris singură

am impresia că tehnica ta de lucru este aceea de a căuta o IDEE, nu o STARE
prinzi ideea și o dezvolți progresiv, în strofe simetrice: \"cucerim, ardem, violăm, torturăm\" etc
prea multă imaginație, prea puțină simțire-trăire
tocmai imaginația te depărtează de emoția pură, vie
mai strunește-o

și apoi contradicția: \"această lume e nouă\" - \"această viață a mai fost trăită\"
nu e suficient de abil susținută de context

spor la scris

Anghel Pop, e unul dintre cele mai bune comentarii pe care le-am citit până acum. O foarte fină observare și o precisă denotare a tehnicii poietice în detrimentul simțirii estetice. De excepție capacitatea de analiză nu numai a acestui text, dar a stilului poeziei lui Victor Potra în general. Nu rămâne decât ca autorul să-și însușească observațiile. Le consider esențiale. Cu respect autorului și mare considerație pentru comentator.

a doua strofa e mai stângace,prea frivola în balanta cu celelalte strofe( într-un registru foarte grav)
poem angajat,cu un mesaj transant,clar ,care lasa la ivire ,o tristete, o neputinta si o imensa compasiune fata de \"le mal du siècle\"
poetul evita grandilocvennta si urletul de fiara ranita,alege decenta ...
ca si cum poetul sculpteaza lent, dar precis o piatra funerara victimelor mute
e un fel d e \"reportaj\" interior ,deci fiorul emotiei este stapânit!

si eu sunt inclinat spre poemele scoase dintr-un \"get high\" interior. dar nu te-as vedea scriind altfel, decat in primul rand cu mintea, apoi batait de emotii. :-)
poemul mi se pare usor prea discursiv, in afara de strofa a 2-a. aici se simte nervul, de parca strofa asta ar fi scapat, ca prin minune, din hatzurile mintii.

\"această femeie e încă o întâmplare ieftină
se strică după puține violuri
nici nu ne-ajunge la toți
un glonț e un gest de milă
o lăsăm cu mințile zdruncinate
ai ei o vor lapida
juisăm\"

mai lasa-ti versurile s-o ia razna din cand in cand. oricine moare cand e prea mult tinut in captivitate. :-)

plecaciune,
AT

Serios mă simt astfel, pentru că, iată după ceva timp, mă simt luat în serios. Și ca poet. Lăsând deoparte egoul, apreciez generozitatea cu care cei prezenți aici au pus ceva din ei, care să mă ajute să trec mai departe.

Anghel, mulțumesc pentru tips and tricks, mai ales că sunt adaptate la personalitatea mea literară, și formulate astfel încât să pot extrage maximum de înțeles, pe un exemplu aplicat. Anumite nemulțumiri latente și confuze ce le încercam au devenit astfel explicite cu ajutorul acestei decantări induse :)

Călin, reacția ta nu poate decât să mă toucheze în cel mai înalt grad. Probabil te-ai gândit că, din cauza orgoliului, aș putea rata mesajul lui Anghel, pe care îl consideri o cheie pentru creșterea mea. Sper că nu l-am ratat... :) Voi încerca nu doar să-mi însușesc observațiile, ci chiar să le asimilez în sistemul de valori propriu.

Madame Mamier, vous aussi vous avez raison, este un poem scris la rece, cu furia și dezgustul ținute în frâu. Dar și Anghel are un point, poetul nu trebuie să fie perceput de cititor. Aș extinde cuprinderea și aș spune că e mai degrabă un \"mal de monde\"... În strofa a doua să zicem că \"mi-a căzut călușul autoimpus de pe gură\" :)

Andrei Trocea, intelectualizarea e o \"boală\" veche, nu cred că mai scap eu complet de ea, dar încerc să las hățurile cât mai \"moi\" :)) Între noi, și mie îmi place strofa a doua, tocmai pentru că o ia pe câmpii... :)

Vă mulțumesc încă o dată, tuturor, pentru efortul consistent de deconstruire, recompunere și analiză a efortului meu literar îndreptat înspre un gen select și exclusivist.

Victor Potra.

PS. Andrei Trocea, faptul că pagina ta nu mai conține nici un text este o mare pierdere, în primul rând pentru mine personal. Obișnuiam să trec periodic, să citesc sau să mai recitesc. Am să încerc să dau de tine, să vorbim...