Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articole

Dimitri Chostakovitch – “Lady Macbeth de Mzensk” – Opera Bastille

4 min lectură·
Mediu
La Opera Bastille din Paris a avut loc în data de 17 ianuarie 2009 premiera “Lady Macbeth de Mzensk”, o producție Nederlandse Opera Amsterdam.

Dimitri Chostakovitch (1906-1975) sau Dmitri Șostakovici (Дмитрий Дмитриевич Шостакович) a fost declarat „dușman al poporului” în 1934 de către Stalin după realizarea operei „Lady Macbeth de Mzensk” (după nuvela lui Nikolai Leskov), denumită mai târziu „Katerina Izmailova”. Dimitri Chostakovitch a fost reabilitat în 1941, criticat în 1948 în plin „jdanovism artistic”, reabilitat din nou în 1958, mult timp după moartea lui Stalin din 1953. Reabilitarea sa târzie nu a șters însă consecințele acelei perioade nefaste din viața compozitorului, respectiv anchetele la NKVD, amenințările cu deportarea și execuția ofițerului care se ocupa de acest dosar.

“Lady Machbeth de Mzensk” este alcătuită din patru acte și nouă tablouri, libretul fiind realizat de Alexandre Preis și Dimitri Chostakovitch. Opera este interpretată de Orchestra și corurile Operei naționale din Paris sub bagheta dirijorului Hartmut Haenchen, regia Martin Kušej, decorurile Martin Zehetgruber, costumele Heide Kastler, lumini Reinhard Traub, șef coruri Winfried Maczewski, studii muzicale Louba Orfenova, colaboratori și asistenți Herbert Stoeger (scenografie), Michel Jankéliowitch (regie), Walter Althammer (direcție muzicală) și Judith van den Berg (costume).

În rolurile principale sunt: Vladimir Vaneev (Boris Timofeevitch Ismailov) Ludovit Lutha (Zinovi Borisovitch Ismailov), Eva-Maria Westbroek (Katerina Lvovna Ismailova) și Michael König (Serguei).

În rolurile secundare veți întâlni pe: Carole Wilson, Alexander Kravets, Lani Poulson, Alexander Vassiliev, Nikita Storojev, Shin Jae Kim, Marc Chapron, Hyoung-Min Oh, Se-Jin Hwang, Slawomir Szychowiak, Chae-Wook Lim, Fernando Velasquez, Andréa Nelli, Pascal Mesle. De remarcat că întreaga operă se interpretează în limba sa originală, rusă, cu titrare în limba franceză.

La realizarea acestei opere regizorul austriac Martin Kušej a declarat: „Caut să știu în ce măsură această poveste de scandal, aliată forței muzicii, poate să găsească astăzi un ecou printre noi (...) intenționând să pun în lumină valoarea universală a geniului lui Chostakovitch, în sens artistic”.

Într-o lume provincială, istoria unui adulter urmat de dublă crimă transformă personajele Serguei și Ekaterina din victime în brute, reflecții triste ale mediului din care provin. Ekaterina este surprinsă într-un decor simplu dar sugestiv: o imensă cușcă de sticlă în mijlocul scenei din care nu poate evada, pe scenă sunt aduși câini care păzesc zi și noapte incinta. Nu este decât un „suflet pierdut” ce caută în relația cu Serguei adevărata iubire, o legătură care absoarbe totul de la senzualitate până la brutalitatea maximă a sentimentelor. Arestarea celor doi în ziua nunții lor după crimele comise (otrăvirea socrului și uciderea soțului în numele dragostei) și încarcerarea, starea de culpabilitate a Ekaterinei, trădarea lui Serguei, culminează cu sinuciderea acesteia după un ultim gest, al uciderii rivalei apărute inevitabil.

Dimitri Chostakovitch a reușit prin talentul său excepțional să confere personajului Katerina Izmailova o aură de compasiune, dincolo de parabola iubirii până la sacrificiu, nevoia de purificare a adevăratei „Lady Machbeth” (cea care își spăla fără oprire mâinile însângerate) transmițându-se și aici prin întreaga orchestrație, succesiunea dramatică a compoziției.

O punere în scenă uluitoare prin succesive tablouri aparent minimaliste dar de impact: cadavrele văzute numai de Ekaterina ce urcă pe pereții de lemn ai scenei, mulțimea ce asistă la violarea servitoarei dezbrăcate pe scenă, corul polițiștilor sau nunta surprinsă în partea ei tragică, dezumanizantă), glisarea celor două scene, ca două lumi „cea de sus” cușca și „cea de jos” închisoarea, două iaduri fiecare în alte coordonate psihologice; absolut totul sub un auster cadru simbolic, sunt la unison cu traiectul orchestral.

Tragedia “Lady Macbeth de Mzensk” este nu numai o istorie de viață și moarte dintr-o Rusie a altor timpuri, dar și tragedia ce a marcat viața unui mare compozitor, persecutat ideologic, Dimitri Chostakovitch.

\"Photobucket\"
foto: A.T. Schaefer


Fragmente din operă:

“Lady Macbeth de Mzensk”-1

“Lady Macbeth de Mzensk”-2

“Lady Macbeth de Mzensk”-3











0107982
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
623
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Marina Nicolaev. “Dimitri Chostakovitch – “Lady Macbeth de Mzensk” – Opera Bastille.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2009/01/dimitri-chostakovitch-lady-macbeth-de-mzensk-opera-bastille

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-tomescuNT
nicolae tomescu
fotografia semnată A.T. Schaefer care surprinde o scenă din premiera spectacolului Lady Machbet de Mezensk la Opera Bastille din Paris, textul aproape ca un program de sală, m-au transformat, și pe mine, în spectator virtual. (ar fi fost minunat dacă ați fi atașat și câteva momente muzicale care să ilustreze cel puțin scena din fotografie)
Fraza: „Reabilitarea sa târzie nu a șters însă consecințele acelei perioade nefaste din viața compozitorului, respectiv anchetele la NKVD, amenințările cu deportarea și execuția ofițerului care se ocupa de acest dosar” se referă la faptul că și ofițerul anchetator a avut de suferit?

Cu gânduri bune
0
@marina-nicolaevMN
Marina Nicolaev
Domnule Tomescu, ofițerul care se ocupa de cazul Chostakovitch a fost într-adevăr executat la ordinele lui Stalin.
Această operă a fost interzisă: subiectul nu corespundea imaginii \"realismului socialist\" din acea vreme. Chostakovitch a fost nevoit să îndure anchete dure pentru creațiile sale \"decadente\".

Rostropovitch plecând în exil a reușit să salveze și să ia partitura operei întrucât soția sa Galina Vichnevskaya, a cântat în rolul principal.

La sugestia dumneavoastră, adaug textului câteva link-uri spre câteva fragmente din spectacol.
0
@nache-mamier-angelaNA
deci Nietzsche avea dreptate ca fara muzica viata ar fi o eroare...
articol interesant ,caci sunt la 1000 de kms de paris...,deci merci pentru generozitatea de a-l scrie si darui simturilor nostre în \"agonia\"...
0
@anghel-popAP
Anghel Pop
nu știu dacă fotografia grăitoare surprinde chiar scena \"mulțimii ce asistă la violarea servitoarei dezbrăcate pe scenă\", dar observ că viziunea costumierei e cu adevărat minimalistă, iar interpretele și-au intrat la maxim în roluri, judecând după figurile lor zâmbitoare și satisfăcute

pare a fi o coregrafie postpostmodernistă incitantă, mai că aș da o fugă până la Paris pentru scenografia asta
mai ales că e Șostakovici

mersi de efortul tău, Marina, de a ne ține la zi cu marea cultură a lumii
0
@alexandru-mogaAM
alexandru moga
opera s-a numit initial katerina ismailova
libretul scris de sostakovici si a preis dupa nikolai leskov.

premiera a avut loc la leningrad - la 22 ianuarie 1934 in plina teroare stalinista - la aproape un an distanta in timp adica la 1 decembrie 1934 kirov avea sa fie asasinat si tavalugul crimelor inceput

au murit dupa unele surse aproximativ 11.000.000 de oameni in acele epurari staliniste (pana in 1938) si de data asta toti erau membrii de partid sau simpatizanti ca burghezia daduse ortul popii mai devreme in razboiul civil

urate vremuri
mizerabile ca sa zic asa - mie imi place actul IV cand convoiul detinutilor se indreapta spre siberia
crima katerinei urmata de sinucidere are toate ingredientele unei poeme ca sa zic asa
0
@marina-nicolaevMN
Marina Nicolaev
De altfel, Rostropovitch (sau Rostropovici) a fost expulzat în 1974 când i s-a retras și cetățenia sovietică; prietenia lui cu Aleksandr Soljenițîn și cu Andrei Saharov, ambii laureații Premiului Nobel, și în egală măsură cu Chostakovitch precum și atitudinea sa contra regimului l-au costat exilul.

Dar dincolo de aceste tragedii ale vieții, Chostakovitch este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Deși “Lady Machbeth de Mzensk” a fost considerat \"Haos în loc de muzică\" de către susținătorii regimului stalinist această operă reprezintă un simbol în Arta contemporană.
0
@marina-nicolaevMN
Marina Nicolaev
Imaginea (reprodusă din Ligne 8 - jurnalul Operei naționale din Paris -, întrucât era absolut interzisă fotografierea în timpul spectacolului) reprezintă pe Eva-Maria Westbroek (Katerina Lvovna Ismailova)în închisoare (cred că am postat la sfârșitul articolului link-ul de pe youtube și la secvența de acolo); costumele, după cum vedeți, sunt efectiv simbolice, însă vocile sublime.
Secvențele dn spectacol ca violarea servitoarei pe care muncitorii beți o dezbracă (servitoarea fiind mânjită cu noroi pe scenă efectiv de grupul dezlănțuit), întâlnirea \"sexy\" a Ekaterinei cu Serguei, sau bețivul care descoperă cadavrul soțului întâmplător, urinându-se și scotocind după băutură, sau \"cadavrele\" urcând perfect pe verticală (o reală echilibristică), sunt perfect și extrem de sugestiv realizate.
Psihologic, totul este șocant, acesta fiind nu numai meritul regizorului austriac cât și al interpreților.
0
@marina-nicolaevMN
Marina Nicolaev
Dimitri Chostakovitch a compus “Lady Macbeth de Mzensk” în 1932, dedicând-o soției lui, Nina Varzar, cu care tocmai se căsătorise; premiera fiind mai târziu la Teatrul Mic din Leningrad în data de 22 ianuarie 1934. Era a doua lui operă.
Inițial a dorit să scrie o trilogie dedicată femeii sovietice (în care eroina principală purta numele Katerina Izmailova), însă l-a cucerit nuvela lui Nikolai Leskov, pornită de la un fapt divers.
Primul proiect a fost abandonat în favoarea nuvelei lui Leskov. Opera a avut sute de reprezentații la Leningrad și Moscova.
Stalin vede opera abia în ianuarie 1936 și Chostakovitch devine \"dușman al poporului\"...
După reabilitarea compozitorului, în 1962 când Teatrul de artă din Moscova pune în repetiții “Lady Macbeth de Mzensk”, conducerea teatrului schimbă titlul în „Katerina Izmailova”.

0
@alexandru-mogaAM
alexandru moga
confesiunile verei davadova metresa lui stalin (leonard gandlin - confesiunile verei davadova, iubita lui stalin - editura paideia 2003 ) spun altceva

si anume ca stalin a fost prezent la premiera din 1934 dar a lasat pana in 1936 transarea problemei cu sostakovici

asta era stilul lui de gruzin viclean se juca cu victimele asa cum se joaca pisica cu soarecele ii placeau foarte mult amanarile pentru ca asa dintr-o data sa loveasca necrutator
0
@marina-nicolaevMN
Marina Nicolaev
Mulțumesc.
0